boabe de ovăz

[Dinca Valerian]

calul a fost adus pe pământ special pentru om

dumnezeu l-a făcut

să slujească cu credință

ghicindu-i gândurile și toată voia

dacă omorî un om sau un cal

tot una este pedeapsa când treci în tărâmul de dincolo

istoria lumii nu a fost făcută de oameni

cum alexandru machedon napoleon ori ștefan-vodă

e scrisă de copitele cailor

cine n-a auzit de ducipal marengo sau catalan

armăsari nazdravani

păziți cu mare strășnicie de oșteni 

înarmați până-n dinți

medici și vraci 

toți împrejur cu băgare de seama

îi hrăneau înadins cu jăratec

se știa că voevodul are mare noroc de izbândă 

cu un cal bun

undeva stă scris

că fiind la mare ananghie

calul a suflat foc de trei ori

și pe dată i-au biruit pe vrăjmași

au presimțiri despre primejdii nenorociri și moarte

omul nu le are

dacă se întâmplă să bată calul cu copita

într-un loc anume

e semn sigur de strigoi 

sau că dedesubt nu e lucru tocmai curat

în schimb 

fiecăruia i se iartă tot atâtea păcate

câte boabe de ovăz a dat calului său

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Grădinariu Am mai invatat ceva, multumesc frumos. Chiar o sa ma gandesc la un alt titlu, buna idee.  Multumesc pentru lectura si comentariu.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, emoționant! Bunicul și caii... Dacă tot ați abordat forma liberă, mi-ar fi plăcut să nu fie atât de explicit, să existe și un pic de mister, o criptare minimă a mesajului. Chiar din titlu se explică totul... Dar e numai părerea mea.

[Dinca Valerian]

@ Chris Ce sa zic... Citind poemele 'altceva' la care va referiti, o voce autorizata mi-a reprosat ca asa se scria in urma cu 100 de ani si ca de atunci poezia a mai evoulat, cel putin stilistic. E drept, imi spunea, textele sunt construite foarte corect, dar ce rost are sa-i faci concurenta lui Toparceanu din moment ce el nu mai poate sa-ti raspunda. Repet, este o persoana autorizata in domeniu, de a carei parere se tine cont. Acuma, sa nu credeti ca o comparatie cu Toparceanu m-ar descalifica, dar poate ca exista o samanta de adevar in faptul ca el si scrisul lui apartin unei alte epoci. Nu stiu cata dreptate are persoana despre care aminteam mai sus, dar cert este faptul ca n-are rost sa ne inghesuim sa scriem in genul lui Alecsandri, Cosbuc si altii (Eminescu este exclus, nu poate fi egalat vreodata). Citesc prin reviste care apar sub egida USR poeme despre viata contemporana si oameni angrenati in ea care fac pipi, caca, sex (limbajul este mult mai liber), care injura ca la usa cortului. Probabil ca asta e realitatea si n-are rost sa o ascundem in rime si metafore vechi de 100 de ani, a trecut vremea ciobanasului care canta din fluer pentru oitele sale care pasteau pe malul izvorului zglobiu. Ma straduiesc si eu sa-mi regrupez fortele pe campul de lupta, ascultand de toti fara sa-mi ies din minte. Am fost crescut de bunici si am multe amintiri despre ei si satul lor, despre lumea in care au trait. Incerc sa o descriu cu greutatile, farmecul si fantasticul ei. In aceste texte de factura noua sunt fapte si intamplari pe care le-am trait, sunt oameni cu care am dat mana, doar le-am schimbat numele. Le-am pus (textele) aici ca sa observ o reactie. Pentru mine orice parere conteaza. Nu ma supar daca cineva nu este de acord cu ce fac daca imi spune si de ce. Ceva de genul "mie nu-mi place pentru ca ..." este pentru mine un ajutor de nepretuit. Nu stiu daca ii dau dreptate sau nu, dar cu siguranta ma gandesc serios la ce spune. M-am cam intins cu vorba. Va multumesc pentru timpul si atentia acordate.

[Chris]

mi-a placut, nu prea ma impac cu modul de redare poate unde sunt obisnuita sa citesc altceva la dv... 

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru timpul acordat. Dupa felul in care vorbea bunicul sunt tentat sa folosesc un stil mai altfel decat cel obisnuit. Ma bucur  ca va place, inseamna ca ma descurc onorabil. Multumiri pentru comentariu si apreciere.

[Valeria Merca]

Calul, prieten până la moarte,  calul, observatorul tăcut al istoriei; timpul petrecut alături de cal poate constitui o adevărată terapie. Câteva dintre motivele pentru care "bunicul iubea caii".

Am citit cu plăcere o poezie foarte frumoasă!

[Dinca Valerian]

@ Ana Cîmpeanu Va multumesc pentru analiza formei si continutului. Nu ma simt solidar cu observatia Dvs privind despartirea in silabe, ”tărâmu-l” nu e exista scris astfel in textul meu si nici n-a existat. Nici nu vad de ce as fi scris vreun cuvant despartit in silabe. Nefolosirea majusculelor si a semnelor de punctuatie este trecuta corect la capitolul ”de gustibus” si o accept ca atare. Dar daca fondul este foarte frumos, sa privim partea plina a paharului. Pana la urma, forma este de fapt o conventie. Va multumesc pentru apreciere, parerea Dvs conteaza