Vlăstarele vieții

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

pe șoapte de lumină am înălțat rugăminți

dar Hades tot a luat o parte din mine

în desișuri fără umbre am căzut 

și plângând pe ale întunericului brațe 

m-am hrănit cu seva din pământ 

ca o marmură de Michelangelo 

am renăscut, am prins viața de mână 

sădind vlăstare  în coșuri de lut,

ce au crescut taumaturg din  petalele  norilor

și au zâmbit cu ochi de demiurg

glasul și dragostea lor au sculptat

ca o daltă în  sufletul meu împietrit

oare printre noi e Dumnezeu 

și mergem spre Soare?

[Vasilisia Lazăr]

Da, se vede un progres, am considerat că nu trebuie să mai repet și eu asta atâta timp cât au spus-o colegele mele. Eu am spus altceva care cred că te poate ajuta să progresezi și mai mult. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc,  Vasilisia Lazăr!  Chiar am vrut să vă impresionez!  Fiecare cu gusturile lui. Mulțumesc pentru atenția acordată și cu mare drag aștept ideile și comentariile dumneavoastră! Cu admirație,  Ramona! 

[Vasilisia Lazăr]

ce au crescut taumaturg...

Cam multă prețiozitate. Se simte interesul, străduința, dar pare un pic forțat textul, dorindu-se un pic de epatare. Îmi place poezia care curge firesc.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru comentariu, Reus!

[Reus]

Foarte interesantă e interogația din final. Dar după gustul meu, amintirea zeilor păgâni și-a celui creștin se îmbină scârțâind într-un astfel de context. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc Ada. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc,  dna Valeria,  aveți dreptate nu mi-am dat seama că se repetă!

[Valeria Merca]

În versurile 7 și 8 se repetă "viața- vieții". "sădind vlăstarele ei în coșuri de lut". 

Încearcă să revii asupra ultimelor 6 versuri, sau cel puțin asupra ultimelor 2. Oricum, e mai bine acum.

[Ada Nemescu]

Dragă  Cornaciu Nicoleta Ramona, apreciez străduința ta!

Mi-a plăcut prima jumătate, frumoasă expresia *am prins viața de mână 

sădind vlăstarele vieții în coșuri de lut* 

Restul este prea descriptiv (așa primeam și eu comentarii cândva) , iar versul *oare printre noi e Dumnezeu * este inutil și aproape o blasfemie, pentru că - părerea mea - Dumnezeu este pretutindeni, *Calea, Adevărul şi Viaţa*

cu prietenie, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am refăcut, dar  am schimbat și titlul. Sper ca aceasta încercare să fie mai reușită!

Mulțumesc tuturor celor care și-au făcut timp să-mi citească rândurile și să mă încurajeze!