Ne-aduce Primăvara pețitori

                    

Zăpada plânge, spumegând şiroaie.

C-un ochi la apa ce-n pâraie creşte,

Şăgalnic soarele adânc priveşte,

Prin norii groşi cu rădăcini de ploaie.

Cu dulce rod sămânţa încolţeşte,

Arcada frunzei de lumini se-ndoaie,

Natura se îmbracă-n mândre straie,

Pe-aripi cântarea codrului porneşte.

Întreaga viaţă îşi întoarce ceasul,

C-un verde-crud…

Să mergem  mai aproape de izvoare,

îi spuneai cu inima dogorind,   

e lună plină, curând va coborî la pieptănat

să-ți vadă chipul,

am auzit că așa nu te vei teme de pietre,

nici vei flămânzi într-un strigăt de toamnă,

în pumn să porți un ban din loja întemnițaților,

cu siguranță va pleda pentru catedrale

înalte cât sufletul.

Apoi ai înnodat sacul în care strânseseși vorbe împătimite,

l-ai îngropat pe dealul…

am la îndemână securea

pot doborî toate crucile pământului

până la una

să înalț un rug cerului orb de atâtea introspecții

crucea acestei lumi iese din pușcă

și gloanțele au formă de cui

mușcă

din palmele răstignite pe intersecții

copilul și-a fracturat pădurea

în contul zilei de mâine

pe colții străzii ruginite

și-a tipărit biletul ieșirii din spital

și sfinții  vând arierate

și porții de oase…

Cândva mă voi regăsi într-o ultimă rugăciune

am să-mi înmoi sufletul umil

în miezul iubirii sfinte

fericită poate

voi avea înaltul

fără să cunosc sfâşietoarea disperare

focul

înainte să mă rostesc

dincolo de beznă…

îmi amintesc filmulețul 
în care Saddam a fost spânzurat 
suspect că ar deține nu știu ce arsenal 
în realitate dispunea doar 
de una sculă minusculă 
cu sprijinul căreia omul 
își viola uneori constituția

în rest era un dictator simpatic 
mult mai simpatic decât Merkel 
care a violat o europă 
cu scule importate de la Allah

Credința mută munții cu litera psaltirii,

Speranța-i bună-n toate, ca sarea în merindă,

Dar munți de sare-n boaba din lacrima iubirii

Ți-au înălțat Taborul, făcând din om oglindă.

Adâncu-ntotdeauna dă vârfului povețe,…

durerea nu trece cu timpul se ascunde în carne și oase

conștiincioasă ca o un mușuroi de termite

o parte cu aripi o parte fără ochi o parte lucrează să-și arate chipul

când nu te…

Trenuri în gară

se aud peste dealuri

vremea se schimbă

capriciile iernii

amână primăvara

E. M.

Trenuri în gară

se aud peste dealuri

vremea se schimbă

capriciile iernii

îmi îngheață speranța

E. M.      14-03-2016

e ziua ta și nu te mai  sun

să-ți urez  să ai parte de aia și de aialaltă

ți-ai făcut parte oricum

 cu buletinul pierdut 

 doar o mână de lut 

m-ai sălbăticit

și pare să-ți pese

știu că plângi când mâinile îți răsfoiesc timpul

indiferența mea ca o alarmă interioară

care ți se declanșează când eu te-am uitat

ai fost poemul care mi s-a dăruit pe capitole

niciodată deplin niciodată…

eşti un poem în lucru

mereu în lucru

pentru tine bat clopotele

profesoarele te scot în faţa clasei

iar tu transpiri

făcând în palmă bătături de nelinişte

tabelele cu priorităţi te asumă şi te înrămează

ca pe o pânză de Cezanne

prioritatea de dreapta îţi dă viziune

prioritatea de stânga indică harta inimii

desfăşurată în toate anotimpurile

însă tu nu eşti pregătit

să te eliberezi de mine

prin inelul…

Uneori sufletul meu pleacă în explorare

spre adâcul universului

avid de a descoperi taine

alteori mă pierd pe aripi de gând

învăluite-n umbre adânci abisale

pribegind pierdută în visare

mă lovesc uneori de imagini și umbre

mă înfioară abia ca o adiere-n oglindă

firul unui gând palid care-și face cărare

căutându-și făgașul scrutând

în întuneric să distingă contururi

născute din visări

le-ntretaie cărarea un profil

cunoscut ce…

auzi cum ne cad petalele, frunzele?

suntem flori în îmbrăţişarea unui

viitor care nu mai pleacă de la noi.

taci, ştii că va pleca.

ştiu, dar probabil

că ne va urmări de jos din stradă,

atent la orice mişcare a secundelor,

a siluetelor noastre în spatele lor.

mă înăbuş lângă tine, parcă aş trăi într-o respiraţie

mereu atentă, niciodată prezentă.

pleacă atunci!

rătăceşte, roteşte-te

pe marginea gândurilor unui…

            În lumina plânsă a anotimpului

            stelele par aripi de soare

            ceasul nu mai are limbi 

            așteptarea nu mai are lacrimă...

           Dorul

           în urna lui decolorată

           se contractă,

           cenușă blândă rămâne din durere.

           Trupul amorțit al speranței

           renaște...

           Vin, iubire,

 …

Nu doar să-ajungi pe prispă, ci-n nevăzut amar, zări

Ne urcă la gâlceava cu libera voință.

De mi-ai fi dat s-am chipul celui mai mic din zarzări,

N-aș fi fost ars de dorul ce-n Tine-și vrea ființă.

Cu ram bogat în floare - un templu-n liturghie,…

Madmoazel’ Eliz e verde

Ca verdele din Oz;

Madmoazel’ Eliz e verde

Din oase  până-n văz;

Madmoazel’ Eliz  e verde

Ca lanul de ovăz

Ce ţine-n colivie

O turturică roz.

Madmoazel’ Eliz e verde

Cum este-n mai rogozul;

Madmoazel’ Eliz e…

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Aruncate pe zorele,

Bolta-n ram va clipoci.

În mirajul din vâlcele,

Caldu-mi cuib îmi vei nunti,

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Îţi voi prinde flori de stele,

Visele vom despleti,

Stinge-ne-vom doruri grele,

Când pe sâni ţi-oi adormi,

Noaptea-şi va broda…