Felinar

[Simion Cozmescu]

auzi cum ne cad petalele, frunzele?

suntem flori în îmbrăţişarea unui

viitor care nu mai pleacă de la noi.

taci, ştii că va pleca.

ştiu, dar probabil

că ne va urmări de jos din stradă,

atent la orice mişcare a secundelor,

a siluetelor noastre în spatele lor.

mă înăbuş lângă tine, parcă aş trăi într-o respiraţie

mereu atentă, niciodată prezentă.

pleacă atunci!

rătăceşte, roteşte-te

pe marginea gândurilor unui alt bărbat.

o balerină în amurg de toamnă,

cu fustă crâmpoţită şi picioare obosite.

vântul se crapă şi-ţi intră prin ochii  veştezi

în trupul curbându-se în înclinarea,

reverenţa de final înspre un public care

priveşte la o altă scenă.

voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.

când te vei trezi, vei auzi ceaţa cum se prelinge pe

un cântec îngheţat, căzut din trupul meu

îndoit într-o ultimă plecăciune spre tine.

 

el adormi mirosindu-i încheietura mâinii triste;

un parfum de film mut cu Greta Garbo îşi mai spuse

apoi capul i se umplu cu maree, delfini şi sicomori.

şi visă că ţine un felinar aprins, tăcut în dreptul inimii.

 

[bolache alexandru]

Frumos!

[Corina Militaru]

Îmi place atmosfera! Citit cu plăcere! :)

[Mihaela Suciu]

Până la ”Pleacă atuci!/rătăcește, rotește-te” e o poezie în care apare gestul cavaleresc, pe urmă se dezvăluie și reversul.

La ultimile versuri eu aș evita alăturarea ”și-si” precum și repetiția ”și”. Felinar aprins, da, dar tăcut?

”delfini şi sicomori.

şi visă că ţine un felinar aprins, tăcut în dreptul inimii.”

Am aflat că sicomori e un arbore exotic. Mulțumesc! Mai am de învățat.

[Ion Lazăr da Coza]

Nostalgic, cavaleresc...

Citit cu plăcere.

da Coza

[Mihaela Popa]

frumos!