aștept lumina

cu razele de-opal
că vreau
să îți sculptez chipul
cu palmele-mi muncite
și în Chivotul
Sfântului Graal
să-l nemuresc,
așa, himeric,
prinț, ce nu știi
de întuneric…

sunt protectorul tău 

maestru al intruziunilor blânde prin vene 

filtrez cheaguri de tristețe 

în doi schițăm note comune folosind ca suport aerul îmbâcsit al minei 

suntem singuri în centrul nimicului 

nucleu ireal de atom în atom 

sunetul jupuirii pe viu laitmotiv al călătoriei între lumi 

semnalul e dat de prima picătură de cerneală 

un titan se descompune și compune din resturi de…

Haiku (XXXII)

Lotus înflorit

Ploi de polen peştii văd

Calea-Lactee

Haiku (XXXI)

Pe-argintul brumei

Uliul dă iama-n grauri…

''Ca pe un miel ce-l tunde 'naintea junghierii'',

Așa gândea de Tine, înlăcrămat, Isaia.

Experții-l corectară, de-acord cu bărbierii,

Că nu tunzi mielușelul de n-are păr ca oaia.

De Miel, nu de berbece, a scris în text profetul,…

Profesori de chimie?! Mendeleevi iubirii,

Pe tablă-ți scriu formula ce duce-n polihronii!

Mai vine și un felcer - et voilá - hormonii!

Făcând din Uroboros - eternul revenirii -

Un șarpe prost, sugându-și din coada lui, deliciu.…

Voi ține-n palmă iarba, până-mi va zice: ''Tată!''

Au nu e-n sâmbur strânsă a firii rădăcina?

Dar cât voi fi al nopții, nu-mi iese la socoată,

Că inima îmi fură din patimă lumina.

Tămăduiesc cu slovă de mătrăgune…

Fă-mă Doamne lacrimă

peste cearcăn de timp

să umplu cu viață risipa

Fă-mă Doamne aripă în călimara vieții

să scriu peste destin cu flori de măr

Fă-mă Doamne ce nu sunt

răbdare în dimineți fără apus

Fă-mă Doamne fir de Lumină

peste întuneric de minte

Fă-mă Doamne fir de iarbă

peste tâmple de…

Iaşul meu, oraş romantic

Unde teii-şi varsă floarea

Într-un dans profund hieratic

Răspândind în jur  visarea.



Luna-şi scrie embargoul…

Unde-o fi acum poetul?

Enigmatic stă Copoul

Pare-a tăinui ascetul.



La bojdeucă, lampa-i stinsă,

A plecat demult bădiţa,

Tinda casei pare ninsă,

Praful a tocit peniţa.



Prin saloanele Junimii

Spiritele ard în ziduri,

Aprind candela luminii

Într-o lume de  reziduuri.…

cutreier cercul gol de prejudecăți aștept un pi altfel

ridicat din pătratul minții supreme

ceva neinventat care să amestece lumile

vibrațiile

frecvențele

ceva care ar putea să mă facă tangențial

cu elipsa ecliptică și nemărginita ta dragoste

mereu asincronă cu orbita în care bezmeticesc

printre vieți pierdute inutil

de o mie de veșnicii gravitez în juru-mi

cu aripi de ceară scormonesc cerurile

în cătarea găurii de…

Ea trece deseori prin păduri,

Cu haita de câini înainte,

Frunzele o vestesc c-un tremur

În aerul mult mai fierbinte.

O umbră este frumoasa fecioară…

Haiku (XXIX)

Cuib gol de barză

Pe cumpăna fântânii

Rămâne vara

Haiku (XXVIII)

Rouă-ntomnată

Pe pânză de păianjen

Hotar…

mi-e frig între pereții căptușiți cu hârtia poemelor 

postere și scrisori netrimise 

biografii Rockstar împrăștiate pe covor 

improvizez din sunete de pian o barieră între tăceri 

sticla cu vodka de la picioarele icoanei mă ademenește încontinuu 

monstrul crud și iresponsabil se hrănește cu speranțele mele 

caut un loc de joacă pentru creierul meu epuizat și subnutrit 

în beciul cu demoni e cald îmi pot întinde picioarele pe…

Cărările scurtate,

viața, un trapez cu baza pe moarte,

visul are culoarul albastru,

iar eu încă mai bâjbâi

 la porți cu lacăt ruginit.

Numai tu mă poți face acrobat

când gândul întrece pasul ostenit.

Am crezut că trăiesc între ziduri

colorate frumos, ocrotită de îngeri,

fără să văd…

„somnul,

somnul ...

doar atât!

fără vis

fără trezire...

lovituri ce m-au răpus

au rămas doar amintire...

când durerea grea a vieţii,

în tăcere o ascult,

mă topesc  în bezna morţii

şi strâng ochii şi mai mult...”

                                     (anonim)

          Te trezeşti şi nu ştii…

Furându-i chiar și cupa, ce-a morții-a fost, băui!

Dar minții se păruse, ca vulpii agurida,

Că primii fragi din struguri nu-s ochilor oricui,

Ci-ai dragostei ce-și calcă, prin flori de câmp,…

Cu pași molatici pleacă fericirea,

Își strânge jucăriile de-o vară,

Nisipul nopții face să transpară

Un drum predestinat spre... nicăirea.

Pe ulițe de gând, întortocheate,

Pășește stins o nouă refulare,

Sub aripi dezbrăcate-n vestiare,

Se curmă zborul clipei deșucheate.

Născută prematur, nefericirea

Își leapădă lichidul amniotic –

Carcasa visătorului nevrotic,

Ce-și spânzură-n confuzii…

Sfârșitul cu-nceputul în punct se întretaie,

Deci nu poți să ai punctul de n-ar fi aste două.

Cum poate fi Iubirea răcoare în văpaie,

Și cum nemărginirea-Ți și-ascunde focu-n rouă?

Sfârșind mă voi începe, dând morții izbăvire,…