Cărările scurtate,
viața, un trapez cu baza pe moarte,
visul are culoarul albastru,
iar eu încă mai bâjbâi
la porți cu lacăt ruginit.
Numai tu mă poți face acrobat
când gândul întrece pasul ostenit.
Am crezut că trăiesc între ziduri
colorate frumos, ocrotită de îngeri,
fără să văd că înăuntru nu mai este nimic,
nici o mână întinsă, nici o chemare...
zborul, un fulger în noapte.
Știam că exiști și mă chinuiam
să spăl cuvintele de colb, de neputințe și dureri,
mă străduiam să-mi ridic rodul
deasupra potecilor înguste,
de dinaintea noastă...
Fără să vreau, fără să știu, am ales saltul
la trapezul dimineților începute altfel...
la lumina zâmbetului tău...
și totul a devenit culoare,
iar în fundal știam că mă aștepți cu îmbrățișarea...
Adaugă un comentariu
mulțumesc pentru lectură și aprecieri
Știam că exiști și mă chinuiam
să spăl cuvintele de colb, de neputințe și dureri,
mă străduiam să-mi ridic rodul
deasupra potecilor înguste,
de dinaintea noastă...
În v11 două greșeli de tastare.
da Coza
Semn de popas.
Mulțumesc A Câmpeanu pentru lectură și apreciere!
Mulțumesc d-le Bolache
poarți/ porti
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE