Psalmul mielului de Paște

[Dumitru Ichim]

''Ca pe un miel ce-l tunde 'naintea junghierii'',

Așa gândea de Tine, înlăcrămat, Isaia.

Experții-l corectară, de-acord cu bărbierii,

Că nu tunzi mielușelul de n-are păr ca oaia.

 

De Miel, nu de berbece, a scris în text profetul,

Nevinovat spre jertfă, de-ajuns nu-i fu cuțitul,

Ci urâțindu-i blana, sluțind, spurcând cu-ncetul,

Ca mielul întru toate va fi și Răstignitul.

 

''Zi pietrelor din cale pâini albe să devină!''

''Nu-s spre dărăbul burții, târând pe azi în mâine'',

Dar nu i-ai spus, Cuvântul Ți-l vei lăsa la Cină,

În Mielul ce se frânge în trup de om și pâine.

 

Hai, inimă, fântânii, dă-i rostul  cumpănirii,

Găleata să-nțeleagă că-i slujnica Iubirii.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Corina! :)

[Dumitru Ichim]

Am pus virgulele, dar am lăsat forma populară ''înlăcrămat'' . I-ul din ''lacrimi'' sună ca un saxofon în urechea unor îndrăgostiți când se sărută, pe când ă-ul e ceva domnesc, sacru - a sĂruta, a lĂcrĂma. Năstrușnicii ichimiste! :))

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Ana, pentru lectură și aprecieri!

[Dumitru Ichim]

Cuvinte pline de profunzime și frumusețe spirituală. Mulțumesc, doamna Atanasiu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Mihaela, pentru popas și semn de lectură!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Merca, pentru ajutorul dat prin comentariu! Apreciez și vă mulțumesc frumos!

PS

Vă mai aștept.

[Corina Militaru]

Încântare și aici! Mi-a plăcut îndemnul din final! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Aş încadra cu virgule înlăcrimat. 

Instructiv... dar cu discreție/blândețe seniorială.

da Coza

[Mihaela Popa]

”Hai, inimă, fântânii, dă-i rostul  cumpănirii,

Găleata să-nțeleagă că-i slujnica Iubirii.”

semn de admirație

[Valeria Merca]

Pentru creştini, Sfintele Paşti reprezintă o trecere, aceea de la moarte la viaţă. Prin Paşti, noi nu comemorăm eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuim moartea şi Învierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: "că un miel spre junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7). Deci, pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc. În Denia Prohodului se spune: "Coasta Ţi-au împuns, mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne şi cu rana Ta din coastă ai vindecat neînfranarea mâinilor strămoşilor".

Aşadar, creştinii nu sunt datori să taie miei de Paşti, ci să depună tot efortul pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.

Înălțător,  îndemnul din final: 

''Hai, inimă, fântânii, dă-i rostul cumpănirii,

Găleata să-nțeleagă că-i slujnica Iubirii.''