se arcuiește drumul în dealuri ruginite

prin ramuri cade toamna complet inevitabil

doar cerul înnoptează…

Din cadavru a rămas un ecou,

Din ură a rămas un regret.

Și casa-i de azi un cavou, 

Iar nebunul se crede poet...

Din iubire a rămas o scrisoare,

Din nimb - un cerc consternat.

Un contur din raze de soare

În noapte se lasă purtat...

Din "nesfârșit" a rămas un cuvânt,

Din descendent - un străbun,

Pământul s-a-ntors în pământ,

Iar poetul se crede nebun...

îmi place uneori

să ies din calea mea

și să mă pierd

exact acolo unde știu…

Octombrie fumuriu
prins de ram arămiu
într-un timp cenuşiu,
nu-i suflet zglobiu
să te cânte-n târziu…

Iubirea departe
uitare împarte
în slove deşarte
adunate pe-o carte.
Drum lung ne desparte…

Aşteptarea să vină
zămislit în lumină
un timp fără vină,
aduce senină
o pace divină…

Vom fi amândoi,
vom fi iar noi doi
în tomnatice ploi.
Aminteşte-ţi de noi
pentru primăveri noi!

               Te prefaci că ești desculț

               Cînd în șoapte te afunzi

               Să te-mparți în resturi moi

               Dar la ziua de apoi

               Te prefaci că ești departe

               Dorul nu te mai împarte

               Te prefaci că ești ales

               Soare viu pe cer cules

               Numeri doamne stelele

               Pe…

Poemul meu, poemul totuși

e o greșeală uneori 

și e un alt desăvârșit

ce te învață ca să mori,

și e un lat necontenit

ce te obligă să suporți,

și e un lung spre infinit

ce te îndeamnă să mai poți,

și e un mult nemărginit

ce te alungă să reziști,

și e un greu nesăbuit

ce te ajută să exiști,

poemul meu, poemul totuși

e un dezastru tipărit.

Răsturnându-se-n spirală, Sufletul, în noi hotare,

trece calea din Lumină în condens, prin alt destin,

alegându-şi Clipa, Locul, primind altă-nfăţişare,

reînnoită-n cicluri dese, de la chin pân’ la festin.

Toate-s noi, dar învechite, ce vezi azi mâine-i poveste,

ce-a fost ieri a fost părere... Jocul Minţii-i Creatorul

ce aşează-n şiruri Timpul, ce va fi trecând în este

şi ce-a fost crescând la baza sferei care-ţi e…

În memoria mamei mele, Maria Cristea

Amintirile zorelelor albastre,

o fotografie veche - contururi neclare

în bătăile neregulate ale pleoapelor,

àripi silențioase ale somnului prin timpul…

Nu mai exist în timp, el există prin mine:

Până tot n-apune voi sta-n nemărginire.

Eu nu mai cred în stele, ele răsar din mine

Și cerurile toate când goale sunt, când pline.

Ce-am vrut să văd - am scris, ce-am vrut să scriu - am ars,

Și vântul plin de vorbe și scrum a dat de glas.

Tot ce-am iubit am spart, și spart tot a rămas;

Nu mai exist în timp și nu mă uit la ceas. 

Până n-a apune voi sta-n nemărginire,

Dar…

coboară noaptea-n ziuă intersectând lumină

bat liniștile toate din aripi ce s-au frânt…

Donez inimă

cu termen de garanție expirat

Folosită și refolosită

până la epuizare

arterele îi sunt îngroșate

de neliniști,

pulsul este la limită,

iar viața i-a accelerat  bătăile.

Cândva,

strălucea în lumina iubirii

și dansa dezlănțuită

prin iarba…

pe tine doar te-am cunoscut

și singură mi-ai dat lumină

rai câștigat și rai pierdut

grădina domnului, grădină!

și para focului fecioară

în tine doar o am văzut

pe sub caișii care-nfloară

Femeia o am cunoscut!

în heleșteu cu pești de aur

m-ai învelit și m-ai scăldat

cu sânge gros de negru taur

m-ai întărit și îmbătat!

din poame care-au putrezit

îmi pregătești ultima cină

de adormire sunt gătit

grădina…

Mă pierd 

Mă pierd printre ploi de rugină

Și frunze ce cad repetat,

Mă pierd într-o singură vină,

Rămâi sau mai stai? Ai plecat.

Și cad printre stropi de chemare,

Și cad printre fulgi, mă topesc,

Mi-e dor si chemarea mă doare,

Și cad și mă prăbușesc,

Mă pierd prin mulțime în lume,

Mă pierd peste tot și mă tem,

N-am loc pe pământ și n-am nume,

Și nu mai exiști dar te…

Demònul fericirii a murit, 

Dar leșul său nu vrea să putrezească.

De când îl știu zâmbind a suferit,

Și-acum zâmbește, și-urmează să zâmbească. 

Cu zgomot a căzut o umbră sură 

Pe stârvul unui demon fericit.

De ce-a rămas în mine-atâta ură?

De ce în demon ura a murit?

Gândesc ce nu cuprind în…

                                                   Înaintea izvorului

                  Înaintea cuvîntușui

                  S=așează Dumnezeu

                  Dimineața

                  Să guste din strugurii încinși

                  Pe colivă se așează

                   Bomboane din spirit de echipă

                   Soarele se îngroașă

                   Din lipsă de spațiu

                  Carnea să nu…

Am scris sute, mii de scrisori către cer,
Să aduc iubirea mai aproape de toți,
Toți oamenii pierduți și săraci de iubire.
Am strigat la cer prin faptele mele,
Am împărțit iubirea infinită
În definiții, oameni, plante, frați.
Și-am căzut, în genunchi
Când am văzut că iubirea erau ei, toți.
Eram și eu un orb
Ca toți cei din jurul meu...
Eu eram toți, în fiecare dintre ei
Găseam o rană din mine,
Lipsa iubirii...

și timpul se dărâmă uneori

în cioburi de trecut

doar că la baza lui

există o formă prezentă de necunoscut

în disperarea mea tandră

de a mă reclădi

pentru a-mi șterge ochii de foame

și ființa de închipuiri parșive

pentru că acolo unde nu există adevăr

îmi cade cerul în cap într-o ciocnire gravă de semne

să-mi lumineze căderile

m-am resimțit adânc sfâșiată

de propriile-mi frici

e deajuns o rană în suflet

ca abandonul să…

iubito, iată, noaptea-i pe sfârșite

și zorile în păru-ți se desfac…

mai dorm în inimi doruri ostenite

ca ape tulburi ce-n străfunduri zac

ne strângem amintirile în palme

ca lacrimi calde dintr-un plâns curat

ne dăruim săruturile calme

pe locul sacru care ne-a fost pat

ne pregătim de-o nuntă ne-mplinită

chiar de-i târziu și clipele ne-au nins

în noi mai arde-o dragoste mocnită

chiar dacă-n ochi luminile s-au stins

s-au…