Neîmplinita nuntă

[Grig Salvan]

iubito, iată, noaptea-i pe sfârșite
și zorile în păru-ți se desfac…
mai dorm în inimi doruri ostenite
ca ape tulburi ce-n străfunduri zac

ne strângem amintirile în palme
ca lacrimi calde dintr-un plâns curat
ne dăruim săruturile calme
pe locul sacru care ne-a fost pat

ne pregătim de-o nuntă ne-mplinită
chiar de-i târziu și clipele ne-au nins
în noi mai arde-o dragoste mocnită
chiar dacă-n ochi luminile s-au stins

s-au risipit și neguri și furtună
orice durere-și află-n urmă leac
doar clopotul de nuntă gol răsună
în inimile noastre care tac…

toți își încep povestea cu o nuntă
și-apoi urmează calea - bună, rea…
un dans sublim, ori o povară cruntă
noi ne sfârșim povestea noastră-n ea

efemeride tremură-n lumină
e ziua cea din urmă pentru noi
ca ele vom pleca fără de vină
după nuntirea ce ne lasă goi…

efemeride zboară-n jur o sută
în dansul lor ne prindem goi și noi
e nunta lor… și nunta noastră mută
în care ne vom pierde amândoi…

[Valeria Merca]

Și mie mi se pare că te-ai lungit un pic, însă poezia nu e lipsită de fiorul liric - rod al construcțiilor poetice originale!

Drag popasul! 

[Nădejde Angelina]

efemeride zboară-n jur o sută
în dansul lor ne prindem goi și noi
e nunta lor… și nunta noastră mută
în care ne vom pierde amândoi…

Frumos!

[Sofia Sincă]

Poveste versificată. Nu e rău, dar... mesajul e lungit. Ai vrut o poveste în versuri. Aici e poezie, dragă, Grig. O poezie adorată este aceea care are nu mai mult de 5 strofe, consistente, îmbrăcată în metaforă sensibilizatoare, care lasă fior liric în câteva versuri. Așa întinsă își pierde valabilitatea, ajunge la plictis. Mai ales că nu ai spus nimic ieșit din comun.

Poezia e bună, dar proza ta este adorabilă.

Sofi