lumină

[Dinca Valerian]

coboară noaptea-n ziuă intersectând lumină
bat liniștile toate din aripi ce s-au frânt
odihna necuprinsă de clipe se termină
în despletire ceru-i albastru de pământ


se scurge în opaiț lumina pe din două
nu-i vânt în roata vremii lovind-o nesfârșit
cu fulgerări deschise a nesperanță plouă
prin pleoapele de neguri amurgul săvârșit


de foarte des lumina insistă să mă cheme
sunt martorul pe viu cu iscodiri concrete
mai dezlânați ca miezul desfășurat în gheme
stau sfinții-ntorși pe rând cu fața la perete

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Imi pare rau ca nu m-ati inteles. Ma refeream la un comentariu laconic de alta data, cand, intr-adevar, m-am suparat. Acuma nu, cititi va rog cu atentie si fara graba. Chiar spun Deci, in cazul de fata nu este vorba de suparare Ma certati degeaba, nu m-am suparat si chiar v-am dat dreptate in doua din trei cazuri.

Cu drag,

PS. Mi-a placut si mie chestia cu radiera, o s-o trec in repertoriu.

[Valeria Merca]

Stimate, Dincă Valerian, comentariul nu este laconic, este la subiect. Dacă nu înțelegeți nimic, e problema dumneavoastră, cunoașteți proverbul despre  „Vorba lungă... Versurile pe care le-am sesizat mi s-au părut, mai ales, ultimele două - incorecte din punctul de vedere al exprimării în „limba ce-o vorbim”. Dacă dumneavoastră vi se par ok, nu am nimic împotrivă. Am exprimat doar punctul meu de vedere. Aici nu suntem pe facebook să ne dăm like-uri, suntem pe Însemne Culturale și oricât de bun/ talentat ai fi, trebuie să admiți că „Nimeni nu e perfect, de asta au creioanele radiere” (o zicere anonimă care mi-a plăcut mult). Deci, vă rog, reflectați la sesizările mele și încercați să înțelegeți mesajul! :) Cred/ sper/ îmi doresc să răspund și să fiu înțeleasă pe românește! :)

Cu drag,

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Inainte de toate sa lamurim o problema. Ma deranjeaza - chiar ma supara - situatia in care primesc un comentariu laconic din doua-trei cuvinte fara vreo explicatie. In primul rand ca nu inteleg nimic si apoi, mi se pare ca sunt tratat de sus, de o maniera superioara. Cand se expune argumentat o parere nu poate fi vorba de suparare. Nici nu pot sustine ca ma bucur, dar iau in serios observatia cape o baza de discutie. Ca dau sau nu dreptate, ca imi insusesc sau nu critica, este o alta problema, dar discutam ca niste oameni care se respecta desi au pareri diferite in anumite privinte. Deci, in cazul de fata nu este vorba de suparare. Sa luam lucrurile pe rand

în despletire ceru-i albastru de pământ In mintea mea amurgul transmite catre cer niste reflexe de culoare albastru-inchis. Albastru de Voronet, Albastru cobalt si altele sunt nuante ale acestei culori. Definit mai precis, 'albastru de pamant' poate fi poate fi nuanta aceea inchisa la care ma refeream. Dar exprimarea este ambigua, sugerand ca pamantul ar fi albastru. Ma gandesc la o reformulare

nici vânt în roata vremii lovește nesfârșit Observatie primita si de la dna Sinca. nici, asta, incurca toata treaba. Din minimele mele amintiri, este o conjunctie adversativa, care elimina o alternativa. Alternativa care in cazul de fata nu exista. L-am folosit pentru a ma incadra in numarul se silabe si pentru ca da totusi un sens de 'nu exista'

Am sucit versul asta mai multa vreme si nu am gasit ceva mai bun. Ma voi mai gandi.

sunt martorul trăind cu iscodiri concrete Aici lucrurile mi se par mai clare, traind = in viata Lumina din aceasta strofa este cea de sus, cereasca. Este vorba despre un martor viu si curios care a interactionat cu aceasta lumina. Daca folosesc in viata, am o silaba in plus si alt accent. Si aici ma mai gandesc, dar nu vad ceva foarte necesar.

Ma bucura faptul ca interventia dvs mi-a oferit ocazia unui dialog. Va multumesc pentru timpul acordat si comentariu.

[Valeria Merca]

V-ați format un stil propriu și aveți postări reușite. Trebuie să admitem faptul că în anumite cazuri nu ne iese întocmai   ceea ce vrem să transmitem. Eu m-am împotmolit la versurile: în despletire ceru-i albastru de pământ, nici vânt în roata vremii lovește nesfârșit, sunt martorul trăind cu iscodiri concrete. Exprimarea în aceste versuri nu e doar forțată, ci incorectă. Nu vreau să vă supăr, dar eu așa văd lucrurile.

[Dinca Valerian]

@Nădejde Angelina Multumesc pentru apreciere

[Nădejde Angelina]

de foarte des lumina insistă să mă cheme
sunt martorul trăind cu iscodiri concrete
mai dezlânați ca miezul desfășurat în gheme
stau sfinții-ntorși pe rând cu fața la perete

Un poem frumos!

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Diacriticile rezolvate. Ce sa faci? De la o varsta, 1-2 iti mai scapa. Viata nu este fara de sfarsit, roata vremii se invarteste, cat se-nvarteste, apoi se ajunge la asfintit. Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Sofia Sincă]

Un asfințit ca o prăbușire, o transformare anostă a luminii în întuneric. S-a folosit antiteza pentru a crea puterea de răsturnare a valorilor. Culori mohorâte alături de cele ale luminii fulgerătoare, fac deliciul versurilor, dar și trăirile întunecate ale autorului la un moment dat.

cu fulgerări deschise a nesperanță plouă - inteligent vers și vibrant.

Însă pe ăsta, nici vânt în roata vremii lovește nesfârșit - nu-l înțeleg...

rand cu fata- și ar mai fi diacriticele lipsă de aici.

Per ansamblu este o poezie complexă, cu fundament solid, dinamică și valoroasă.

Sofi