Octombrie fumuriu
prins de ram arămiu
într-un timp cenuşiu,
nu-i suflet zglobiu
să te cânte-n târziu…
Iubirea departe
uitare împarte
în slove deşarte
adunate pe-o carte.
Drum lung ne desparte…
Aşteptarea să vină
zămislit în lumină
un timp fără vină,
aduce senină
o pace divină…
Vom fi amândoi,
vom fi iar noi doi
în tomnatice ploi.
Aminteşte-ţi de noi
pentru primăveri noi!
Adaugă un comentariu
... să scrii-n februarie Autumnală
e prematur un pic și delicat
numind o domnișoară, doamnă:))
dar cânți doar despre așteptare
și-n ceasuri mute și stinghere
adulmeci iz de minutare
căci zilele sunt efemere...
Apreciez primăvara din final și neîntrecuta cifră 2
aDa nemescu
suav...
citit cu placere,
melodioasă ca un descântec
Melancolia domină acest text. Dar și speranța renașterii într-o nouă primăvară. Strofa 1 mi-a plăcut în mod deosebit.
Am citit cu plăcere.
Ca un cântec lin, ca un descântec tămăduitor, despre toamna vieții dar și despre speranța primăverii în doi.
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE