roata ursitei

pentru că sunt mai mult decât sămânța

alunecată sub piatră mi se spune

să iau cuțitul să-mi răzuiesc umbrele de pe brațe

oamenii să nu mai dispară subit

înainte de-a-și cânta partitura în vibrato de curcubeie

gaica fonemelor care-mi încheie prozodia poemului

se vrea brodată cu sori

visam speram jalonam credințelor

traseu fără obstacole de…

plăcerea-n țipăt a ieșit din file

ale cărții de sărut deschise

și-a lovit asprimile de buze

acum în timp ce rănile și le

amestecă sub limbile confuze

o literă din geamăt mai i se

aude sub închisele ecluze

cu riscul de a se oblitera

mai încet mai încet et cetera

Ioane di ce mă lăsaşi Ioane
că trebuia să arăm şi să punem grâu
să –l dăm şi pe băiat
în rându’ lumii
di ce mi te supăraşi Ioane
şi plecaşi
cu timpu nevenit, plecaşi

Floareo sări Leta
las-o-n pace-i zisă da’ Riţa
să-şi verse focu’ acuma
şi mâine e ca nouă
aşa o fi că prea spui

Ioane, di ce mă lăsaşi Ioane
nu te gândişi la copii
Ioane
câinii ne manâncă
Ioane

e tare trist aici

la tine

e pustiu

și-mi pare

că și copacii

se-ndrăgostesc târziu

și ninge în zigzag cu mirodenii

pe soarta ce o desenaseră ieri zeii

e tare trist aici la tine

e pustiu

doar părul tău împarte

în deșert vedenii

la care se închină

tainic

dumnezeii

un crocodil

licențiat

în vise incomplete

vindea o piele chinezească

drept poșete

m-am așezat…

Ham! Ham! Ham!
Ce, nu ştiai?
Eu stau la patru şi câinele la trei!
Cum câinele? N-are stăpân?
O fi având, dar eu câinele-l aud.
Toată ziua: Ham, ham, ham!
Şi nu te-ntâlneşti cu vecină
la un ceai, la o cafe?
Eu ştiu!? Cine are timp?

Dar de stat pe Facebook ai?
Aia e altă... căciulă!

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un…

cu felinare în copacii din grădină,

așa îl întâmpina Julieta,

întâmplările zilei nu ţineau vină

în jurul lor, scrise cu creta,

 …

Coşuri fumegând –

Colţul ierbii conturat

La doi paşi de noi

orele cântă 

cotlonul fumegă 

mămăliga s-a lipit de ceaun 

eu necăjită

mă prinde Sulac 

,,cu vatra jocului în sat"

tata zdrăngănește baianul 

bârfitoarele ard sub copită 

ștrengărița trebăluiește 

în tinda zorilor

pașii numărați 

anii-n portofel 

norocul împărțit unei alteia

opincile 

sub zăbala sărăciei

de-ar ști baba…

Ciocolată cu piper

Privesc spre tine, în mod deliberat,

Cum zâmbetul îți încărunțește masca

Și cade pe un om nevinovat,

pentru ca tu, acum, să-ți strângi la gât... pedeapsa.

Ridică-te și mergi

în labirintul sentimentelor uscate

de focul ce-a-nflorit a ta uimire.

O paranteză sunt printre

trofee,

iar tu, tu ești o viperă cu colți de lup.

Nu m-ai răpus, deși-ai fi vrut

ca…

Descătuşare                                                                                   Terorism

Adina Speranta                                                                                  Ionel Mony Constantin

De astăzi pun opreliște la tot,                                                       De mâine pun oprelişte la tot,

rup fiecare lanț ce mă rănește,                                                    nu pot trăi, tot dând mereu…

ce bucurie să privim dimineaţa,

paleta aceasta nouă,

plină de culori neîncepute;

apoi imediat începem

să așezăm peste…

Motto "Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta....

A anunțat Stăpânul că vine la ogor,

Cu-a sa caleașcă albă, ușoara că un nor…

Şi s-ar putea s-apară în orișice clipită,

Ca să privească via ,de mâna Sa sădită.



Dar cea rămas din vie? E plină de urzici,

S-au prăvălit aracii, şi-i boală în butuci…

Sălbăticita poamă nu se mai face vin,

Că să-ntareasca trupul și sufletul creștin…



Intrat-a putregaiul, că el nu stă…

De astăzi pun opreliște la tot,

rup fiecare lanț ce mă rănește,

o plagă este lumea și socot

că-n întuneric gândul ruginește.

Parcursul meu, stângaci, în univers,

s-a-mpiedicat de-atâtea involuții,

dă-mi, Doamne, forța să erup în vers:

modalitatea-n care strigă muții.

Religia îmi pare-un monolog,

o povestire mult prea descriptivă,

din ea am învățat doar să mă rog

să-nving când viața mi-este…

Nu-mi amintesc decât de-ncrâncenarea noastră

De păru-mi răvăşit ca floarea de glicină

De luna agăţată caldă şi albastră

Peste-amintirile care urmau să vină



Nu-mi amintesc decât de cioburi vechi din mine

Pe care-un meşter le-a dospit în palme arse

Da, era vară, dar ningeau cumva spre tine

Stoluri de fluturi mari ai dorurilor noastre



Nu-mi amintesc decât că ne-am purtat în noapte

Părtaşi umăr la umăr către celălalt

O fi fost timpul…

„a murit Enghidu prietenul meu care vânase cu mine lei”

sunt plină de contradicţii ca lumea de dumnezei

aş vrea să pot spune pe nume tuturor morţilor

şi naşterilor mele

în fiecare noapte îmi iau viaţa înapoi

uneori vine îngerul să mă salveze

 visează îmi strigă el

pe zidul nopţii se prelinge o umbră

nu ştiu dacă eşti tu sau pasărea

care mi-a zburat din colivie

timpul curge…

Azi am semnat tratatul și-ntors între redute

Iar grănicerii frânți se-nșiră pe hotar

Să-și lingă cicatricea războaielor trecute;

E pace deci!... și totuși cum, extraordinar,

Aici în centru bate un tun sanguinar

În propriile ziduri cu salve neîntrerupte!...

Continuă  războiul cu amintirea, chiar,

A buzelor ce-odată se încleștau pe…

singur
trist
pe umeri
povară de Crist
metamorfozat în înger
cu aripi tot mai grele
sânger

tânărul din bătrânul ce sunt se revoltă

pe sub urma trupului cresc tumori ca niște flori de gheață

și ele înfloresc pătrund prin ochi și se  înalță de sub frunte



alunec pe topogan până la tine în uter

înfloresc și eu ca într-un descântec

și mintea mea bântuită de fantome cu ciucur

în straie de sticlă

și mânere din os și păsările mute pierind în foc

mă zbat fără rost în cușca de fiere

și cum lumina ne străpunge din ochi până în…