Ciocolată cu piper

[Pop Dorina]

Ciocolată cu piper

 

Privesc spre tine, în mod deliberat,

Cum zâmbetul îți încărunțește masca

Și cade pe un om nevinovat,

pentru ca tu, acum, să-ți strângi la gât... pedeapsa.

 

Ridică-te și mergi

în labirintul sentimentelor uscate

de focul ce-a-nflorit a ta uimire.

 

O paranteză sunt printre

trofee,

iar tu, tu ești o viperă cu colți de lup.

Nu m-ai răpus, deși-ai fi vrut

ca niciodată să nu guști scorțișoara

din oglindă.

 

Un gând habotnic mă îndeamnă

s-adaug condimente în dulceața de scaieți

și s-o conserv

în

scoica de pe plajă.

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc, domnule da Coza.

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc, doamnă Nădejde Angelina, pentru semnul lăsat.

[Ion Lazăr da Coza]

Interesant, expresiv... deși mesajul - la adio - e banal (adică, des întâlnit).

da Coza

[Nădejde Angelina]

"Ridică-te și mergi

în labirintul sentimentelor uscate

de focul ce-a-nflorit a ta uimire."

Semn de popas!

[Pop Dorina]

Prezența și încurajările tale, dragă Valeria, mă motivează.

Îți mulțumesc.

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc, doamnă Sofy, pentru popas și comentariu.

[Valeria Merca]

Am încercat să pătrund în esenţa poemului tău, alminteri, alambicat la lecturare, Dorina! Poate fi o poveste tristă, pornind chiar de la titllu. Am agreat, in schimb, finalul:

''Un gând habotnic mă îndeamnă
s-adaug condimente în dulceaţa de scaieţi
şi s-o conserv
în
scoica de pe plajă.''
cu drag,

[Sofia Sincă]

Poem plecat în mod sentențios se transformă pe la sfârșit în ceva evaziv privind mesajul.

ca niciodată să nu guști scorțișoara/din oglindă. - nu știu unde se încadrează în mesaj... cred că s-a depășit puțin sfera metaforică. La fel și ultima strofă. Poate în mintea ta există înțelesul, dar nu ai reușit să mă faci și pe mine să fac legătura cu poemul.

În rest e bine și dacă vei îndulci puțin ultima parte ar fi și mai bine.

Am citit cu plăcere,

Sofy