poate

că şi tu

ţi-ai dorit…

Stea căzătoare

în trecerea ta prin nemărginire

într-o clipire de gene

ți-a căzut o lacrimă de iubire

pe cadranul mileniilor

și s-a spart

mi-au șoptit

spiritele sihăstrite 

în galaxia iubirii

să te chem

mi-ai răspuns:

,,să plantăm ogor

pe filele noastre albe nescrise

printre amintirile

cioburilor de lună

vor crește victorioase

cu aripile deschise

și vor defrișa prin întunecimile vieții …

în tari poșete de lezard

se uscă, ofuscate, cleiuri

și nimfe luate de blizzard

cad, lângă angeli,

peste cheiuri...

ce rafinat și subtil modul

cum poartă nubile

eolus,

când aripi, pregătind…

Licăr de lună –
doar pârtia lupului
în jurul stânii

E-o luptă viaţa, deci te luptă,

Orgolii mute prind curaj,

Din carne vidul se înfruptă,

Trăieşti cu vise în sevraj.

Iubirile sunt pasagere,

Un biet refugiu printre corbi

(Păşind pe două emisfere,

Ecuatorul îl resorbi).

Captiv la ţărmurile urii,

Cu o desagă grea de vini,

Te sprijină „Muma Pădurii”

Şi nu culegi decât ciulini.

E-o luptă viaţa... Alte fronturi

Se…

și nu se mai opresc,

bizare,

parcă-ncepură noi diluvii,

cisternele de nori,

hoinare,

își storc preaplinurile-n fluvii.

bulboane vitrege,

abundente,

se-nvârt prăvale,

cum…

prima ninsoare-
adeverință în alb
fără ștampilă

Adina V.

24.01.2018

noaptea gâzelor beţive

şi curcubeul foamei

se apropie de gara în care

paşii mei

au aţipit amorţiţi pe peron…

când eu măsor

din unu-n unu

și tu măsori

din doi în doi

nu vom atinge împreună

aceeași țintă amândoi...

orice vom spune

nu avem

cum da zenitului…

încă de la naștere în mine

viața și moartea erau amestecate teribil

după…

sonet

Te-nvinge setea, adâncindu-ți rana,

Deși mai stărui și asculți povețe,

Cerșești, ades, un strop de tinerețe,

Din curcubeu procuri, în taină, hrana.

Alene treci râvnitele podețe,

Când însăși poezia - suverana,

Sleită de puteri, își poartă pana

Prin cele-ntunecate fortărețe.

Un pact cu nemurirea de vei face,

Cu-aceia ce întrezăresc chemarea,

Păzea,  vei spune rimelor…

și s-a înălțat deodată în crezul meu

o fortăreață

mă așteptam s-o întâlnesc dar poate mai târziu 

era așezată la răspântii 

în dreapta înfloriseră macii în stânga se copseseră fragii

și mai departe era noapte

avea ziduri atât de înalte încât doar cerul scutura petale de crin

dincolo cineva cânta la pian

dumnezeiește



mi te-am imaginat pe iarba…

când nimeni nu te vede și te întreabă

le spui că ești bine că zbori

că fluturii au cuib la tine

de un secol la subsuori

și când le spui că e frumos și bine

la tine în viață în suflet în interior

nu-i așa că abia îți mai ții plânsul

și glasul îți e aproape stins?

de fericire spui și închizi

nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine

nici nu mai știi de e bine sau rău

ce sens mai are viața când

și un câine e mai fericit…

un salon cu gratii la ferestre

cu rânjete în tencuiala veche

unde mirosul umed al cărămizii

a pus stăpânire peste tot

aici nu se zâmbește

aici se moare

aici se plânge

aici fiecare clipă poate fi ultima

pe fețele brăzdate de ridurile durerii

boala a șters orice lumină

albul murdar a învins

aici nu se zâmbește

pe coridoare se furișează siluete fragile

tencuiala nisipoasă păstrează…

cobori

ca vremea mohorâtă

de parcă n-ar fi sărbătoare

înghesuind în buzunar

oglinda razelor solare.

calci roșul primilor cireși

când m-aș petrece la furat

și-ascunzi

sub ape-nvolburate

o…

heruvimile de pe strada mea

au dispărut toate într-o noapte

la două

dimineața în cafenea

nimeni nu a vorbit despre asta

barmanița sângera puțin

de la umeri

însă arătătorul drept

și-l lipise pe buze

perpendicular către cer

oamenii păreau la fel de (a)normali

intrau și ieșeau din ei înșiși

încălțați cu bocanci

ori de câte ori am încercat

să-i…

când trece plugul

și răstoarnă,

brăzdarul intră parcă-n carne

și ca din pinteni de licoarnă

e vaier surd de trupuri,

doamne!...

și nu mă mir că dintr-odată

pe-o coastă

se răstoarnă…

Basarabie și Dulce Bucovină!
Despărțite fără nicio vină
Și toți strămoșii care zac în humă.
Vă așteaptă la sânul ei, Patria Mumă.

Cine ești tu? Cine sunt eu?
Muntele, izvorul, vântul, codrul, 
De la primul cuvânt rostit de Dumnezeu.
Purtăm în sânge Unirea și Dorul.

atâta țipăt pentru-o viață,

de multe ori cam anodină,

că nici n-a început războiul

și doar cu țipete e plină.

nu te apucă primul somn,

nu ai pierdut vreo luptă, dar

tu faci din liniște ruină

spărgându-i clipa…