Pas în doi

[Petre Ioan Crețu]

poate

că şi tu

ţi-ai dorit

să m-aştepţi într-o seară

poate

că şi eu

am visat

că alerg înspre stele

                       

                        pe ape întunecate prin sânge

                        poate mă aştepţi la marginea câmpiei mele

                        cu miriştea pat de flori de dor

                        nu-i aşa că pe mine mă aştepţi

                        cu orbitele arse de brume

                        cu braţele focuri cu suflet flămând

                        nu-i aşa

că toamna

s-a-ngălbenit dintr-odat-a lumină

            şi noi amândoi

            ca un anotimp întârziat

ne-am părăsit toţi copacii din suflet

şi păsări nu mai sunt

privirea voastră e tot mai rece

poemele nu mai au strălucire fior

                            nu-i aşa că poemele noastre s-au stins

                            sunt sterpe lipsite de viaţă

                            că ni s-au umplut ochii de galben

                            şi lupii au ieşit în noapte la cosit de flori

                            nu-i așa că suntem vinovați de zbor

sau

poate doar de faptul

că ne-am dezbrăcat sub lună

de cuvinte

în stele în greieri în dor

nu-i aşa că suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi

                              doar de zbor suntem vinovați doar de zbor

   

                                                                                    Dacina Dan & Petre Ioan Creţu

[Nikol MerBreM]

Mie mi-a plăcut mult dialogul! "toamna s-a-ngălbenit dintr-odat-a lumină/cu braţele focuri cu suflet flămând/lupii au ieşit în noapte la cosit de flori/suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi/doar de zbor suntem vinovați doar de zbor"

Drag,

Nikol

[Petre Ioan Crețu]

Așa am zis și eu   Mihaela. nu e perfectă cănstrucția, în schimb e plăcută atmosfera curge lin. Și ne-am dorit să obținem ă atmosferă de început caldă...

Doamne fă să plouă, cântă Foy Vance ( Make it rain).

[Mihaela Popa]

:) un alt registru...

plăcut!

[Petre Ioan Crețu]

Încă ceva dragă dle J' Arrive!, mai de curând, la una dintre „ereziile” unui domn, „O inchiziție angelică”, tu comentezi „Excelent!”, eu, ca să fiu elegant, am zis doar „Același lucru zicea și Gabriel Garcia Marquez, prin 1975, în „Toamna patriarhului”.”. Aici chiar aș fi vrut să vii cu o completare / întărire a celor spuse de noi doi. Cam asta e diferența.

[Petre Ioan Crețu]

Vasilisia, în primul rând chiar nu avea rost să se știe cui, ce, aparține. Nu este un concurs. Este o încercare de armonizare a două suflete, care nu se cunosc, care au doar sentimentul de prietenie.

Vrem să scriem de dragoste fără a fi îndrăgostiți unul de altul. E o crimă?

[Petre Ioan Crețu]

Nu-i frumos  J' Arrive! să dai cu pietre ("Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra...” a zis Isus) într-o doamnă, chiar nu-i frumos. Dacina e o doamnă sensibilă, talentată ca poet (e drept că s-a oprit la un singur volum și nu a mai scris de foarte mult timp - după câte știu și tu tot acolo ai rămas... dragă  J' Arrive!) care nu are nevoie de ciomăgeli. Dimpotrivă.

Așa că, acest experiment va continua, cu sau fără voia ta.

[Vasilisia Lazăr]

Eu am încercat să fiu mai discretă. Am scris doar că poezia d-voastră e foarte frumoasă. :) Pe care am ghicit-o, fiindcă normal era să scrieți că fontul gros aparține lui x și celălalt lui y.

[Petre Ioan Crețu]

 Vasilisia, chiar așa am scris, Daciana Dan (prima intervenție) & Petre Ioan Cretu (a doua interventie)

[Vasilisia Lazăr]

Și ca să fie problema definitiv rezolvată, la subsol, ar trebui scris:

Dacina Dan & Petre Ioan Crețu 

sau 

Dacina Dan & Petre Ioan Crețu

adică să se știe care și cum. :)))

Eu am ghicit, dar pentru cei care nu vă cunosc...

Poezia d-voastră e foarte frumoasă.

[Petre Ioan Crețu]

  Vasilisia , am crezut că prin spațiere am rezolva acest lucru, dar nu e rea nici o măsură dublă :)