bi

[nicolae vaduva]

 

când eu măsor

din unu-n unu

și tu măsori

din doi în doi

nu vom atinge împreună

aceeași țintă amândoi...

orice vom spune

nu avem

cum da zenitului substanță

când vorbele

care-ar uni

sunt gest facil

de circumstanță.

 

și nu putem umple

oricum

mulțimea gesturilor,

vidă,

cât timp cărările ne sunt

ca limba spartă,

de aspidă.

[Pop Dorina]

Admirație.

[Vasilisia Lazăr]

Placeeee! Bun și cum zice Valeria. Și iarăși nu avem ruperi de ritm. Mi-e greu să mă obișnuiesc. :)))

[Ion Lazăr da Coza]

complezanţă > circumstanţă  

Fir-ar ea de sferă să fie!... 

da Coza

[Valeria Merca]

Măsurătorile din unu în unu sunt mai sigure. :)  Eu aș îndrăzni să înlocuiesc în v9 substanță cu esență (sinonime, de altfel), iar în v 13 aș zice complezență (știu - și complezanță e corect). Autorul a înțeles, desigur, care a fost scopul intervenției mele. :)
Frumos!

[Sofia Sincă]

Interesantă poema, pusă pe un ritm atractiv, pe teoria singurătății în doi.

Interasantă forma lirică!

Sofi

[Mihaela Suciu]

„În matematică, o mulțime se numește vidă dacă și numai dacă ea nu conține niciun element. Se noteză cu „Ø” (simbol introdus de către Bourbaki).” Incepând cu Bourbaki „matematica tinde să devină un set de discipline autonome, izolate una de alta, atât în privința scopului, a metodelor și a limbajului.” – spune

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Bourbaki

În poezie văd o extrapolare a lui Bourbaki, interpretată liric prin propria percepție a scopului, metodei și limbajului. Relațiile interumane se bazează pe elemente comune, dar la un moment dat, fiecare poate evolua diferit (unilateral), iar intersecția devine mulțimea vidă și asupra acestului fapt insistă poetul Văduva când spune „bi”. Poate alții văd altfel și m-aș bucura să văd și interpretarea lor. (De fapt, acest lucru așteaptă un autor care lasă deschis canalul comunicării, felul cum percep creația sa, cititorii.)

Într-un cenaclu, chiar dacă suntem la niveluri diferite și fiecare cu nivela sa, avem de învățat, dar deși există un spațiu comun, nu toți sosim în același timp și:

„și nu putem umple

oricum

mulțimea gesturilor,

vidă,

cât timp cărările ne sunt

ca limba spartă,

de aspidă.”

Vă mulțumesc, domnule Văduva! Continuam „bi” cu un bis? De la mine: Bis! Bis!... :))

[Mihaela Suciu]

E necesar un tratat bilateral! :))

typo: aceeași

Referitor la prima strofă, se poate atinge aceeași țintă cu măsuri diferite, numai că e o diferență de timp, dar poate am pierdut eu măsura metaforei.

[Nikol MerBreM]

Trist! Scrieţi, vă rog, o poezie, "Uni" :)!

Drag,

Nikol