simplicisima 2

[nicolae vaduva]

 

atâta țipăt pentru-o viață,

de multe ori cam anodină,

că nici n-a început războiul

și doar cu țipete e plină.

nu te apucă primul somn,

nu ai pierdut vreo luptă, dar

tu faci din liniște ruină

spărgându-i clipa de zadar...

și țipi, și țipi cu săptămâni,

fără motiv, neîncetat,

iar eu mă rog acestei lumi

să nu schimbi țipătu-n oftat.

[Mihaela Popa]

umor fin,  vers pătrunzător

admirație!

[Adina Speranta]

Destul de simplă poezia, salvată frumos la final. 

Cu drag! 

[Ion Lazăr da Coza]

O lectură plăcută.

da Coza

[Mihaela Suciu]

M-am mai gândit. :)) Trecem de la un caz particular, la unul universal: „Comunicare”! Comunicarea asertivă e cheia înțelegerii! așa spun specialiștii. 

http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/dezvoltare-personala-cunoast...

Oricum, domnule Văduva, eu sunt mulțumită de comunicarea noastră tacită. :))

[Sofia Sincă]

Această simplicisimă este cam complicată... face referire la complicațiile vieții, și face ceva elegie. Nu că nu ar fi îndreptățită.

Ritm există, mai puțin rimă, este imperfectă, însă cu toate acestea există plăcere de a citi.

Sofi

[Crinu Sorin Leşe]

Bine, Maestre!

[Mihaela Suciu]

Oricum sunteți pe drumul bun, n-ați ajuns la „facturi”... :)) Poezia am recitit-o și las și altora plăcerea:

http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/facturi

[Mihaela Suciu]

Aveți mult umor, domnule Văduva!

Dacă-i „ simplicisima 2” cred că-i „viața-n doi” în stilul caracteristic. Așa se întâmplă când se întâlnește pașnicul cu războinicul, fiecare are frustrări. Tata are o vorbă: Dacă ai un nebun în casă, înnebunesc toți.  Spumoase versurile: 

„și țipi și țipi cu săptămâni,

fără motiv, neîncetat,” 

 

„spărgându-i clipă de zadar...” ;  n-ar fi mai bine „clipa”?

Finalul se termină ca-ntr-o epigramă, dar... eu aș citi, pentru cursivitate: să nu schimbi țipătu-n oftat. :))

Drag!