decenii de aur îngropate-n mâl

[Laura Cozma]

te iubesc mai mult decât un orb iubește lumina

sunt cerșetorul orelor incomplete

deși aș putea fi un maur ce ar lupta cu sine pentru sine 

 

când Salvador Dalí a creionat femeia pe o bucată de carton

culorile pastelate au impregnat venele tale

sufletul ei s-a ascuns în spatele craniului

apoi ai râvnit-o în alte femei / cinci decenii 

 

în cârciumă un băiat îmbrăcat în negru îți facea cu mâna

atunci /

am suflat viață peste umbra ta răstignită deasupra lumii

[Nikol MerBreM]

Îmi place mult strofa a doua şi ultimul vers!

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

poezia începe, pentru mine, de aici:

„în cârciumă un băiat îmbrăcat în negru îți facea cu mâna

atunci /

am suflat viață peste umbra ta răstignită deasupra lumii”

o construcție frumoasă:

„când Salvador Dalí a creionat femeia(...)

culorile (...) au impregnat venele tale”

[Adina Speranta]

Imagini separate, idei neclare.

Cerșetorul orelor incomplete? ...De ce incomplete? 

Dali a creionat femeia - culori pastelate? ...a creionat-o sau a pictat-o?

sufletul ei s-a ascuns în spatele craniului ...?...aș trage de păr o interpretare, însă mai degrabă îmi are că nu aduce un plus mesajului

Până la final nu m-am dumirit a cui e umbra, deci cui te adresezi. 

Cu puțină atenție, o să reușești.

Cu drag! 

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc v2.

da Coza

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere, fiecare unitate (strofă) are mesaj și conținut propriu, total separat de celelalte. Prin urmare, doar ți-ai scris niște gânduri, idei. Lipsește liantul dintre ele.

Semnul meu,

Sofi

[TACITUL]

Mai e mult până la poezie...

J' Arrive!