în ochii bolnavi de uimire

ai dimineţii

s-a rătăcit vestea că

infinitul nu s-a inventat încă

de atâta clintire

somnul zeilor s-a transformat în atingeri

în vârful fiecărui deget

le-au mai crescut încă cinci degete

nu trântiţi uşa destinului

pentru a trăi îndoiala până la dospire

trebuie să îmblânziţi acele târziuri

aflate la capătul fiecărui lucru

de când

copacii au învăţat să zboare

viaţa se măsoară în…

''Precum lumina nopții,

'nainte de născutul din luceafăr

spre primul ei sărut,

tu te-ai născut

ca numai brațul meu să te cuprindă

și numai apei mele să-i fii cer'',…

translatorul trudește din plin

nu înțelegi

doi melci au ședință de sezon

și un gol în stomac

parcă le-ar fi  plecat tot neamul pe front

la vamă se aud tropăind vocale

sunt în divorț

umeri goi pantomime de suprafață

și munți de humă

doi cu lăutari doi zgârie-nori

acum știi de ce nu se mai vând ferestre la kilogram

lumina din cortul tău e un arc la pândă

fumegă topește mângâie

face un…

Te-am întâlnit zâmbind ca orice fată

câteva raze-n părul tău se rătăceau,

se strecura-ntre gene luna ca o pată

pe care mulţi cu spaimă o priveau.

Sub talpa ta se mistuia-ntr-o doară

ţărâna drumului necunoscut de noi,

şi mutăm zboru-n altă primăvară

de teamă c-o să plece fulgerul din ploi.

Am vrut să ştim cum trece o-nserare

dacă-o-mpărtim la păsări ce revin,

dintr-un prezent ascuns în depărtare

şi merg spre alt trecut…

Supusă-i azi colina, hotaru-i strâns de umbre, 

vibrații sparte-n liniști, sulfină torc și duc

parfum în svelții picuri, lumină-n inimi sumbre... 

Natură, vrăjitoareo! Furtuna-i doar un truc

Iubirea poate să ucidă-un suflet,

Să îl surpe între metereze,

Să-l sfărâme, să nu mai vibreze,

Jucând o dramă-n ultimul răsuflet.

Speranțe, precum fumul, se destramă,

Coboară frigul peste două vieți,

Nu ai timp să gândești sau să regreți,

Iar inima începe să se teamă.

În clipa când nu e împărtășită,

Și îngerii sunt triști, în slava lor,

Natura se transformă-ntr-un decor

De iarnă palidă și…

Aici mătuirea clipelor coapte sfidează

pântecul nesătul al timpului

aici prin avatarele păcatului gemete

prinse-n neputinţa crudului extaz

aici vacarmul simţurilor trădează nimicnicia

frica atârnă pe cerul ochilor îndoliaţi

aici putrezesc îngâmfările deşarte nume

variaţiuni pe aceeaşi temă

a fost un om

aici nimeni cu nimeni se adună

să-şi îngroape tăcerile

îmbrăţişate în timpul ce zace

sub pleoapa pământului…

mi-e dor de aburul nărilor umede 

calul acela înțelept mă iubea 

între noi erau mutări (i)logice ca la șah

nevederea simțurile ți le pipăia

turele tale sincere pe lângă plopii fără soț 

agitau romantismul desuet 

cu rufe albe la balcon 

pantofi negri cu șiret /prea înțeleptul meu unicorn/



gem caisele de irepetabila povară 

mă tem mă tot tem 

că donquijote o să…

întorc și celălalt obraz raiului

și răstignesc lacrimii mersul în vârful picioarelor

în oglindă

linia timpului mă ascute

ca să trec fără cusur

prin inelele pe care șarpele

duios

le aruncă în mine                  

Am creionat amorul, de vis făcând risipă,

Semnând o hologramă cu vârful de aripă -

În parte orizontul mi se părea un templu

Iar dragostea eternă... nevoia de exemplu.

Departe de impuneri, o vină mă reclamă;

Dar ne-însufleţită... nu-i de luat în seamă -

Chiar dacă, ipotetic, mi s-a dechis proces

Pe-acele vicii sacre cu care m-am ales.

Şi e destulă vreme - cum lungă mi-e robia,

Să-mi definesc în voie, cu patos,…

De-mi picură piatra o lacrimă-n stele,

Iar ceaţa mocneşte pe-o flacără albă,

Coboară-mă, Doamne, tulpină de nalbă,

Căuş de lumină purtat de nacele.

Adună-mă-n palme din tulburea-mi undă

Şi moartea mi-o-nchide încet în firidă;

Un şipot - izvorul îmi e atlantidă,

E fum de tămâie din taina fecundă.

Mai stinge-mă, Doamne, în bobul de soare,

Când ţipătul nopţii mă-nghemuie-n lună,

Iar şarpele mitic, înscris pe…

''De la sânii tăi,

pe care numai 

Cântarea Cântărilor mele

știe răsufletul lor să-l ascundă,

a-nvățat numai luna

pe iazul cu lotusul, castul, 

cum să-și descheie lumina

din nasturul de undă…

prin mâna mea dreaptă trec toate

anotimpurile cuvintelor ce te iubesc



scriu să pot respira



tu chiar exişti?



plouă cu semne de întrebare



în ochi îmi tremură o umbră

infinite strângeri de pleoape

unde te stingi şi apari pe retina din gând



pescăruşii ţipă în toamna părului meu roşu 

răniţi într-un ciob de literă căruntă



unde…

De nu plecai,

aş fi stat de veghe

tristeţilor  tale nărăvaşe

ca o herghelie de cai

lăsaţi slobozi pe un câmp de maci

în plină floare.

Doar că la mine, hălăduiau prin

suflet.



Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă,

aş fi îndurat rătăcirile inimii tale

prin mărăcinii micilor trădări,

supravieţuind.



Confuz chemărilor mele

ai decis să pleci spre o casă a iluziilor

de tot felul.

Cu ferestrele sparte,…

Oare-aș ști să trăiesc fără tine?

Spune-mi tu, dragul meu visător!

Inimi seci, pâlpâind, orfeline,

S-ar surpa într-o oază de dor.

Pătimaș n-ar mai fi decât timpul,

Absorbind nopți ingenue,-avid,

Și lăsându-ne goi în răstimpul

Dintre-un vis și un gând insipid.

N-aș putea să îmi port din povară

Pe un trup mutilat de tăceri,

Nici s-ascult note dulci de vioară

Din concertul banalului…

''Acesta este orașul iubirilor

din piesele lui Shakespeare'',

ne spune ghidul 

coborând pe scară.

Înaintăm pe străzi atât de-nguste

de parcă le-ar fi-nghiontit

morile.…

Undeva, când două clipe poposeau la o şuetă,

Te-au vorbit, iubito dragă, socotindu-te cochetă;

Eu, trecând pe lângă ele, trebuie să recunosc

Că m-am lăudat cu tine - şi le-am spus că te cunosc!

Au rămas puţin uimite de curajul nefiresc

Care fără vorbe spune despre cine le vorbesc;

Şi atente la detalii, m-au privit de jos în sus,

Da-n tăcerea pătimaşă am spus tot ce-aveam de spus.  

Am schimbat apoi o vorbă, de-un răgaz…

dimineaţa

îşi schimbă brusc direcţia

somn de ape

nu ne mai împodobeşte decât pârgurile

din care cândva se înălţau semne

deşi ne-am născut odată cu focul

săvârşirile ne-au rămas fără prezent

setea lor vorbeşte de anotimpurile

când muream de trei ori pe zi

aşteptarea e o binecuvântare tristă

ca o scară

care nici nu urcă nici nu coboară

chemările se dilată

până nu mai pot evada din guri

cu privirile arse de…