Zece funde

mi-e dor de aburul nărilor umede
calul acela înțelept mă iubea
între noi erau mutări (i)logice ca la șah
nevederea simțurile ți le pipăia
turele tale sincere pe lângă plopii fără soț
agitau romantismul desuet
cu rufe albe la balcon
pantofi negri cu șiret /prea înțeleptul meu unicorn/

gem caisele de irepetabila povară
mă tem mă tot tem
că donquijote o să moară
într-o magică zi de septembrie
iar el calul acela înțelept o să-mi moară cu ochii deschiși
mirosind iarba de mare amară

calul se resemna să fie potcovit
coama lui împletită cu zece funde
striga să nu mă tai sunt cal de povară
la abator toți măcelarii miros a minciuni sau a boală
între noi caii aleargă ultima cursă
nu există final învingătorul sigur se împușcă

cu nările umede calul aleargă
iubiri de o vară ard la foc mocnit
trotuarul scuipă lavă jilavă
setea orașului fără cai
cere o mie de ani
ca o mie de stropi în ocean

calul îmi linge mâinile drept
am ochii deschiși de mărgean/pești coloranți în ocean/
mută întâi tu mai aștept un veac o cursă un pas
șah mat de azi merg cu singurătatea la pas

Vizualizări: 58

Îmi place

Membri cărora le place: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Angi Cristea pe Februarie 1, 2015 la 11:56am: Multumesc, Lisia, onorata.Multumesc domnul da Coza.Nu sesizez erorile(ati uitat ca sunt macedoneanca? :)))Astept sesizari, cu respect.

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Februarie 1, 2015 la 1:52am: calul îmi linge mâinile drept
am ochii deschiși de mărgean/pești coloranți în ocean/
mută întâi tu mai aștept un veac o cursă un pas
șah mat de azi merg cu singurătatea la pas

Frumos, iar finalul e deosebit.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Ianuarie 31, 2015 la 11:33pm: Semn de popas.

De revizuit, ortografic.

da Coza

Comentariu publicat de Angi Cristea pe Ianuarie 31, 2015 la 11:26am: Multumesc Ines, Iris, Ana si doamna Sofy, un exeget de exceptie.Onorata!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Ianuarie 30, 2015 la 9:56pm: Admirabil, Angi! Iarba de mare împânzește poemului tău. Ca să țină calul chezășie veacului de suflet :) Am citit cu mare plăcere!

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Ianuarie 30, 2015 la 10:16am: Interesantă abordare lirică, are mister, farmec, nerv, inedit şi e abilă şi modernă şi din punct de vedere tehnic, permite o dublă lectură, referinţele livreşti nu sunt deranjante. Am citit cu plăcere

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Ianuarie 30, 2015 la 10:15am: Frumos! De excepție!

Cu rafinament de epocă, existența dusă pe spatele calului donquihotesc... A glumi cu viața, a o trata cu o doză de nebunie, dar și de durere. Că de fapt tot o nebunie dezarmantă este.

Îmi place rima simplă și rebelă care-i dă poemului un plus de nostalgie și frumusețe, dacă mai era cazul, îmi plac arderile din versuri, invocate cu subtilitate, îmi place la nebunie poemul întreg.

Superb! Impresionant!

Sofy