Oare-aș ști să trăiesc fără tine?
Spune-mi tu, dragul meu visător!
Inimi seci, pâlpâind, orfeline,
S-ar surpa într-o oază de dor.
Pătimaș n-ar mai fi decât timpul,
Absorbind nopți ingenue,-avid,
Și lăsându-ne goi în răstimpul
Dintre-un vis și un gând insipid.
N-aș putea să îmi port din povară
Pe un trup mutilat de tăceri,
Nici s-ascult note dulci de vioară
Din concertul banalului „ieri“.
Zile-ntregi mi-ar părea un supliciu,
Învrăjbită-n pustiul din noi,
Iar durerea mi-ar fi un deliciu,
Curcubeu prin zoritele ploi.
Cicatricea destinului, vie,
S-ar schimba în tranșee adânci,
M-ar preface-ntr-o groapă pustie,
Aș fi iarbă răzleață pe stânci…
Adaugă un comentariu
Domnule da Coza, aveți dreptate! În acest caz, o să schimb titlul acestei poezii, o să mă gândesc cu ce, iar pe viitor, o să am grijă să nu mai folosesc acest clișeu, deși... îmi va fi greu. Cu ce-aș putea să înlocuiesc expresia, cu: "fără existența ta"? :-)
Nu glumesc! Ai titlu ce spune s1.
Doamna Gina Zaharia, onorată de vizită! Mulțumesc mult de apreciere! Prețuire,
Domnule da Coza, glumiți, nu?? :-)) Dacă scot prima strofă, nu se mai înțelege nimic din poezie, fiindcă dispare esența ei. Am o idee: mai bine las poezia aceasta așa, dar voi ține cont pe viitor de acest clișeu, de care mi-ați spus, adică încerc să îl evit! :-) Stimă,
Doamnă Iris Marinov, vizita dvs. mă onorează, ca întotdeauna! Mulțumesc mult de aprecieri și promovare! Prețuire,
Doamnă Vasilisia, onorată și bucuroasă de vizită! Mulțumesc mult de opinia sinceră! Sper să vină și "poezia aceea" în curând! :-) Mulțumiri și pentru promovare! Prețuire,
Doamna Angelina Nădejde, onorată de vizita dvs.! Mulțumesc mult de semnul lăsat! Prețuire,
„După cum am mai spus-o, citesc poezie constant de 3-4 luni, nu știu ce s-a mai folosit și ce nu, stilistic vorbind”
Ce eroare... ce eroare! De aici ți se trage. Citești poezie de 3-4 luni și zici că ai carte tipărită?... Nu poți să scrii mai mult decât ai citit. E o lege nescrisă a literaturii. Întâi te căptușești, ani de zile cu cititul... poezie, proză, tot ce-ți pică în mână. Apoi încerci să scrii. De ce oare scriitorii ajung renumiți la vârste târzii? Deoarece până atunci au citit și au încercat. Cei care ajung tineri renumiți sunt genii. Dar sunt foarte puțini. Cum să scrii dacă nu ai vocabular vast, care să dea afară din tine... care să te sâcâie, încât să-l pui pe hârtie, să te joci prin cuvinte, nu să le alergi cu praștia sau să le iei de la dicționare de rime.
Am trecut din întâmplare pe aici...
Sofy
Aș fi iarbă răzleață pe stânci…
Îmi place iarba asta:)
Poezia e frumoasă, corectă, relaxantă. Doar că nu e o poezie din acelea care să te marcheze, să o ții minte și după săptămâni, să zici: „Waw, poezia aceea!...” :)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE