Fără tine

[Camelia Ardelean]

Oare-aș ști să trăiesc fără tine?

Spune-mi tu, dragul meu visător!

Inimi seci, pâlpâind, orfeline,

S-ar surpa într-o oază de dor.

 

Pătimaș n-ar mai fi decât timpul,

Absorbind nopți ingenue,-avid,

Și lăsându-ne goi în răstimpul

Dintre-un vis și un gând insipid.

 

N-aș putea să îmi port din povară

Pe un trup mutilat de tăceri,

Nici s-ascult note dulci de vioară

Din concertul banalului „ieri“.

 

Zile-ntregi mi-ar părea un supliciu,

Învrăjbită-n pustiul din noi,

Iar durerea mi-ar fi un deliciu,

Curcubeu prin zoritele ploi.

 

Cicatricea destinului, vie,

S-ar schimba în tranșee adânci,

M-ar preface-ntr-o groapă pustie,

Aș fi iarbă răzleață pe stânci…

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, aveți dreptate! În acest caz, o să schimb titlul acestei poezii, o să mă gândesc cu ce, iar pe viitor, o să am grijă să nu mai folosesc acest clișeu, deși... îmi va fi greu. Cu ce-aș putea să înlocuiesc expresia, cu: "fără existența ta"? :-)

[Ion Lazăr da Coza]

Nu glumesc! Ai titlu ce spune s1.

[Camelia Ardelean]

Doamna Gina Zaharia, onorată de vizită! Mulțumesc mult de apreciere! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, glumiți, nu?? :-)) Dacă scot prima strofă, nu se mai înțelege nimic din poezie, fiindcă dispare esența ei. Am o idee: mai bine las poezia aceasta așa, dar voi ține cont pe viitor de acest clișeu, de care mi-ați spus, adică încerc să îl evit! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamnă Iris Marinov, vizita dvs. mă onorează, ca întotdeauna! Mulțumesc mult de aprecieri și promovare! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Doamnă Vasilisia, onorată și bucuroasă de vizită! Mulțumesc mult de opinia sinceră! Sper să vină și "poezia aceea" în curând! :-) Mulțumiri și pentru promovare! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Doamna Angelina Nădejde, onorată de vizita dvs.! Mulțumesc mult de semnul lăsat! Prețuire,

[Sofia Sincă]

„După cum am mai spus-o, citesc poezie constant de 3-4 luni, nu știu ce s-a mai folosit și ce nu, stilistic vorbind”

Ce eroare... ce eroare! De aici ți se trage. Citești poezie de 3-4 luni și zici că ai carte tipărită?... Nu poți să scrii mai mult decât ai citit. E o lege nescrisă a literaturii. Întâi te căptușești, ani de zile cu cititul... poezie, proză, tot ce-ți pică în mână. Apoi încerci să scrii. De ce oare scriitorii ajung renumiți la vârste târzii? Deoarece până atunci au citit și au încercat. Cei care ajung tineri renumiți sunt genii. Dar sunt foarte puțini. Cum să scrii dacă nu ai vocabular vast, care să dea afară din tine... care să te sâcâie, încât să-l pui pe hârtie, să te joci prin cuvinte, nu să le alergi cu praștia sau să le iei de la dicționare de rime.

Am trecut din întâmplare pe aici...

Sofy

[gina zaharia]

Aș fi iarbă răzleață pe stânci…

Îmi place iarba asta:)

[Vasilisia Lazăr]

Poezia e frumoasă, corectă, relaxantă. Doar că nu e o poezie din acelea care să te marcheze, să o ții minte și după săptămâni, să zici: „Waw, poezia aceea!...” :)