Între cer și cuvânt,

Între ploaie și vânt,

Știu că încă mai sunt

Trăitor pe pământ.

Mă compun din fotoni

Când cuantific eoni

Numarându-mi…

îngerii  cerului în lumea asta mare,

fac cu veselie oameni de plastilină,

dar nu au suflu viu și asta mă doare,

plânge speranța în mine ca o orfelină.



soarele a topit oamenii de zăpadă,

munții păstrează în ei copiii de aur,

în visul lor mai fac o escapadă,

să le pun pe frunte coronița de laur.



dar oamenii din lumea mea sunt treji,

au pornit în zori pe calea spirituală,

cu asprimile vremii luptă, luptă viteji,

se întrevăd…

nicio toamnă nu mai are haz;

de atâtea fumuri văd nasol,

stau lângă pahar,

ca-n alcatraz,

c-o privire-n dungă, de mongol.

nu mai vrau să știu ce arătare…

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie în toate

în ciuda faptului că îți dădeai întâlnire cu fiecare copac

pe care

cineva scrijelise cu briceagul cumpărat în excursia

de anul trecut

te ador și nu vreau

să mori ucisă de dragostea de viață

niciodată

nu am…

Sunt eu și totuși parcă nu-s!

Sunt cel ce vin, sau cel ce-s dus,

Același sunt, de ieri, de azi,

Un foc în care poate arzi,

Sunt eu, cuvântul cel nespus

Ce poate nu am fost de-ajuns!

,,Un boț de lut”…

Văpaia-n ochi de o zărești

Ți-aprinde inimioara,

Numai tu, o asuprești

Și de dor te macini seara.

Pictezi vise pe pereți

Să nu te lași distras,

Tu aștepți din alte vieți

Un gând, o șoaptă și un…

Moţăilă

– o să mai auziţi de el –

era omu’ de casă a’ lu’ Dănvacă

venea Ignatul

porc şuncălit

şuncălit porc avea Dănvacă

ţinut cu bostan fiert în tărâţă

de grâu de-acu-anu’

vezi

îi ziseră ei

– se duceau la oraş să se-nnoiască de sărbători –

pe la unu… unu şi ceva

dai mâncare lui Odăgădău

– ce nume doamne i-au pus ăştia porcului –

chibritu’-i colo

fiertura colo

cată să fie…

Învaţă-mă să curg asemeni apei de la munte,

Săltând din piatră-n piatră peste stânci cărunte,

Să trec măiastru prin mărețe vaduri,

Așezându-mă smerită între maluri!



Învaţă-mă să ard ca focul,

Să mă înalţ în prelungi văpaie,

Contopindu-mă cu norii,

Renăscând în ploaie!



Învaţă-mă să fiu asemeni muntelui,

Clădită din osul  pământului,

Să iubesc misterul fiecărui anotimp,

Să cresc odată cu eternul timp!…

pe unde trec mai fac câte-o cărare,

un semn de existență prin pustiu,

sâmburi de gând sădesc la întâmplare

dar și iubire plantez, atâta știu.



mă sincronizez cu a luminii versuri,

în urmă las câte-o mirare verde,

privesc la oameni- cred că-s universuri,

din crezul meu nimic nu se va pierde.



drumul vieții mele are multe sensuri,

prin lumea mare, dar nimic nu-i în zadar,

stele m-au înzestrat cu înțelesuri,

soarele înțelepciune…

uneori picăm în păcat 

și ne înfruptăm din măr 

cu o poftă nestăvilită 

de parcă am fost făcuți 

să devorăm mere

nu înainte 

de a-i face cadou iubitei…

Numai pietrele știu să tacă

alt cuvânt

altă singurătate

Costel Zăgan, Insemne, 2010

Ascultă cum şopteşte iarba în urma noastră

Şi ne mângâie umbra paşilor

Ce i-au strivit corola de verde a frunţii,

Ascultă vorbele fânului proaspăt cosit,

Vocalele acelea de parfum vrăjit

În ochiul privighetorii ce s-a ridicat în faţa puştii

Ce o dorea întreagă pe tipsia poftelor deşarte...

Ascultă cum ni se spune pe nume,

Cum suntem chemaţi în lumea de unde cerul

Pare o mare ce-şi plimbă valuri albe prin…

Se-ațin Bucegii de mână

În iureșul vremilor noi

Cordoane de nori se adună

Să-și scuture brazii-napoi

Se-ntorc vijelii de la soare,

Se‐nchide văzduhul curat

Pierdută-i…

                                                        delta ne-ncântă

                                                                în orice loc

                                                                     berze cu

                                                                      peşti în

                                                                            cioc

                                                       …

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

nu știu cum să reacționez la dulcegării

au încercat câțiva să mă descheie la nasturi

am învățat să-mi port inima pe afară

doară doar adulmec niște animale iubivore

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodată

dar e ok, ok

moartea eventual poate să mă împartă...

Te iubesc în versuri

Ce le-aștern pe hârtie

Ruptă din suflet de dor,

Îmbujorată când șoptesc

Cuvinte picurate peste Tine.

Te iubesc în versuri

Ce apar din depărtări

Cu ochii închiși ajung la ele

Ți le dăruiesc din taina

Sufletului pur.

Te iubesc în versuri

Ce curg domol pe fereastră

Ca picurii de ploaie

Ce fredonează cântecul norilor

Să le-nțelegi doar Tu.

Te iubesc în versuri

Și-mi spun că e timpul…

SONET V 

Când amintiri emană o crudă falsitate

Din minți blocate-n chinuri și pline de minciună

Orânduind cu jale, dorind să ne impună

Gândirile bolnave, voit persecutate.

Când îmbătați de faimă, în ură și ranchiună,

Avizi de confirmare cu iz de vanitate

Orgoliile negre, țesute, că se poate,

Aruncă-n vieți senine sămânță de furtună.

E…

știu cum este să fii tânăr

să-ți neglijezi trupul

vocea interioară și toate lucrurile ce ar vrea să te țină

pe linia de plutire

nu știi cât îmi doresc o plăcintă cu mere

și câte întrebări îmi fac zilele de neînduplecat

mă visez cu tine între flori

cu țigara într-o mână

un tramvai de epocă mă lasă în fața cârciumii unde pot bea

pe gratis

povestea unui om fără dumnezeu face bani

în limite…