despre cireșe și măr

[bolache alexandru]

uneori picăm în păcat 

și ne înfruptăm din măr 

cu o poftă nestăvilită 

de parcă am fost făcuți 

să devorăm mere

nu înainte 

de a-i face cadou iubitei

o poșetă din piele de șarpe 

bineînțeles că ne îndrăgostim 

până într-atât încât 

suntem mai străini

decât persoana iubită 

dimineața te scoli

și când te uiți în oglindă 

vezi pe cineva

care îți pare cunoscut 

ți-e milă de el

ai vrea sa fii iar 

copilul cu părul bălai 

care credea că fură 

două cireșe 

din creanga 

ce se apleca peste gard

iubești când 

cireșul din curtea vecinului

e doar un pom

care face umbră 

 

[bolache alexandru]

Mă bucur, Lorem!

[Mick Lorem]

Sigur că nu e doar despre cireșe și măr, e nevoia păcatului incifrată-n versuri. Chiar mi-a plăcut! 

[bolache alexandru]

Dragi prieteni, ce pot să spun? Uneori aș vrea să fiu iar copilul cu părul bălai... Nu știu eu cum te poți cățăra în cireș când uneori și să merg pe stradă mi se pare o adevărată aventură... Din punctul de vedere al oaselor mă refer... Mulțumesc ManDan, Lisia, Monica! Prietenia cu oameni ca voi mă onorează!

[Monica Pester]

Un frumos joc al cuvintelor obișnuite cărora le dai vieți neștiute, conotații surprinzătoare, amestecând culori, idei și emoții într-un ritm plăcut tuturor.

Frumos, Alex !

[Mihaela Popa]

o semnificație idilică, deja văd copilul cu părul bălai cu cireșe la urechi alergând bucuros

și nu doar

văd autorul matur care culege roadele copacilor săi

admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Haaaa! Păi na, am cules și eu cireșe, dacă mere n-am avut. Și nici măcar astea din grădina vecinului! :))

[petrut dan]

Dacă poemul tău a făcut-o pe Lisia să se cațere precum în copilărie și să adune cireșe pentru copiii ei de la școală, îți dai seama că ai o reacție pozitivă și care a avut și efecte, adică nu le-a zis „vedeți că o să vă aduc cireșe”, ci i-a pus în fața faptului împlinit astfel că, probabil, ziua de 3 iunie va fi declarată „ziua mâncatului de cireșe” cel puțin în Tulnici, județul Vrancea, România, Europa, Terra, Calea Lactee, deci alte comentarii sunt de prisos. Dacă nici astea nu sunt dovezile unui text bun formator de opinii, nu știu ce să zic! Ma man!)

[bolache alexandru]

Mărul și cireșul sunt doi copaci deosebiți. Simbolul acestora m-a fascinat și pe mine uneori... Mulțumesc pentru comentariu amplu dragă Lisia! Mulțumesc domnule Grig!

[Grig Salvan]

Păcatul e însăși esența vieții, zicea cineva, ne naștem din el, creștem cu el, murim cu el. Desigur, păcatul e abatere de la poruncă, de la lege, de la normă, dar ce ar însemna viața asta fără el? Ce-ar fi viața dacă nu ne-am înfrupta din ea, dacă n-am mușca din „fructul oprit”? Din dragostea care e păgână în sâmburele ei, din visul care e sfidare a realității prozaice, din pofta care e impulsul fundamental al vieții... Plăcută lectură, sugestivă și meditativă.

[Vasilisia Lazăr]

Doar să ne spună cineva că nu se poate, sau orice alt cuvânt care trimite către interdicție, că deodată trezim copilul din noi, curioși, pregătiți pentru a risipi misterul. Interzicerea unui lucru naște interesul omului, însă dacă nu ar purta un astfel de însemn, cel mai sigur că ar ajunge să se piardă printre celelalte lucruri.

Universul, religia, iubirea, moartea, viața, toate acestea au fost, sunt și vor purta deasupra lor diferite însemne care să facă omul să își dorească să caute dincolo de scoarța care le cuprinde. Întotdeauna va exista un fruct interzis.

Sub însemnul interzis, totul devine interesant, gustul pare dulce, misterul te apropie și te invită la a-l descifra. În copilărie, a fost cireșul, mai târziu, mărul. Interesantă abordarea ta. Mi-a plăcut în mod deosebit finalul:

iubești când 

cireșul din curtea vecinului

e doar un pom

care face umbră