din palmă

vântu-mprăştie

pulberea inimii

în reflexii

spre nicăieri

e viaţa mea

Nu mă lovi cu umbra cuţitului

E incertă şi neascuţită, am visat

O ghilotină frumoasă, seamănă cu un

Turn înclinat. Am fixat o întâlnire

cu Leonardo, călător în somnul cuvintelor.

Îmi cheltuiesc banii sufletului

Pe metafore, şi tot mai rar, mă întorc

La tatăl meu, să ştie cât am crescut.

Cineva i-ar fi spus, că sunt un tânăr trist

În regatul invadat de cai şi păsări.

Privesc cum merele roşii au coborât

Din ramuri. În…

cum aleargǎ prin neant

prelungindu-și tǎrâmul în veșnicie

dincolo de vederea noastrǎ

se deschid  porțile-i cardinale

pǎzite cu strǎșnicie de chei protectoare

ochii le penetreazǎ umblând prin nesfârșirea ei

înfruptându-se din tainicile sclipiri

ce atârnǎ la gâtul stelelor

 …

Îţi fac un tablou de Grigorescu

Să ai mărturii dintre milenii

Cu braţele desprinse de umeri, care

Ne flutură un eu nu sunt eu

Iar locomotivele nu se mai pot desprinde

Din gări, cine eşti tu ? întrebi

Un jucător de şah, sunt de la celălalt

Capăt de lume. De unde eşti ?

Numele tău e mereu acelaşi

Şi nu ne putem împotrivi pentru că

Păsările au murit în penelul de pictor

Văzduhul a fost furat peste noapte

Să…

destăinuire

închiși în aburii gleznelor

pașii sorb cu nesaț cerul

păienjeniș secret al plinului din mine…

trece vremea, dragul meu

cu pași grăbiți

trasăm prin viață straniu imprimeu

de veșnică singurătate -

eu sunt aici

iar tu, de mine

prea departe

trece timpul, iubite,  fără noi

ne scurgem…

Strig din urbana mea făptură

că m-am topit

și curg pe sub asfalt,

cu unghiile am scobit însemne

ș-am zgâriat

un vultur ne-nfricat.

Nu scot pământul,

îl îndes în hăuri

și nu mă tem

de chipul meu de lut,

mai trec în goană

sacrele vedenii

un leu de-aramă

și un bivol am răpus.

Mă-nchin de voie

făr-a ști uzanța,

nu mă încurcă

incantatul gând

nici mugetul de ape

greu crescându-l,

nici blânda sa chemare

din…

treci prin inima mea măcar o dată
aș înstela urmele tălpilor tale desculțe
ca pe walk of fame cu toți pașii ăia de divă
nu-mi stinge încă lumina mai lasă-mă
lasă-mă să te visez cu ochii deschiși
ca și când mi-ai fi așa să îmi zici că ești
iar eu să-ți spun că măcar o dată
te-aș trece prin inima mea...

scânteind regrete

pe sub umărul vremii

ţi-aşezi fruntea

pe genunchii toropiţi  de visare

ai cuvintelor

pe buze…

se aude vuietul străzilor în cuvintele noastre

deja ne adulmecă licorile

și vom înseta

ne va stropi pâinea

și vom rămâne flămânzi

însă nimeni nu va putea să ne atingă acoperișul

pentru că acolo

acolo e focul cel sacru

e aerul înalt

mai înalt decât toate creștetele

mai sus decât orice scară

mai dens decât pot respira ei



acolo se ajunge numai în zbor iubite



într-un salt doar al meu și al tău

adâncurile vor rămâne…

când suntem aşezaţi pe targă 

vedem tavanul 
până atunci ne sunt suficienţi patru pereţi 
şi totuşi am putea uneori să privim în sus 
tencuiala să ningă 
umplându-ne albul ochilor

șoapte-n intriga nopții

sufoc disecate-n dimineți gândurile

lângă plângerea mea

peretele creierului își invocă…

ca într-o mină de sare

săpau în mine

orgoliul, mândria, răutatea.



agăţat de unghia neputinţei mele

Lucifer mă tragea în Infern.



obosisem să lupt cu umbre

în pereţii destinului

visele prevesteau sorţi pe şine,

rochia de mireasă își scutura…

PRIMĂVARĂ  ANALFABETĂ

te-apropii de mine

mirare analfabetă decupează primăvară târzie

în dor

la jumătatea drumului dintre mugur şi floare

intenţia timpului se…

Când monoton vaiet bat clopotele ploii

Şi la amiază e vară, seara toamnă

Mă-ntreb în noaptea otrăvită de brumă

Unde sunt sorii râsului tău ?

Unde se ating aripile tale de somn ?

Răspunsul, altfel al pădurilor

Altfel al râului buzău, tulburat

De posomorâte odihne, altfel al văzduhului

Toate măresc ecoul depărtării tale

Avem fiecare altă zare.

Ostatec în străine gânduri, fiecare

Cu propriul rubin, nu le putem…

într-o zi niarne*am plecat

sǎ-mi caut viitorul

sǎ-l așez cu grijǎ într-o celulǎ  protejându-l de primejdii

în urma mea oamenii vorbeau cǎ viața nu iartǎ

și cu oricâtǎ indiferențǎ ne-am îmbrǎțișa regretele

în inimǎ vorbele lovesc

neelucidându-li-se rațiunea

am…

Pe-o margine timp mi-am rătăcit apusul

Și toate sunt întoarse mereu cu jos însus-ul.

Pe-o margine de mare am tălmăcit iubirea…

Un roş amurg şi un pian

tăceau pe iarba adorată,

ca timpul dus fără durată

pe chipul tău olimpian.

Priveam pe-ascuns cu ochi candid,

mă fulgera un gând hapsân,

era aşa un ceas păgân

ne invita cu glas timid.

Se adunau în cor zefiri,

în dans de roze argintate,

un vals pe note fermecate

de inocenţi şi fragezi crini.

În catifeaua albă, fină

îţi strecuram câte-un fior

să…

Cu

capul

lăsat într-o parte,

cu părul spulberat

de adierea stârnită

de bubuitul tunetului

printre norii întunecaţi,

sorbea lacom aerul călduţ

bâlbâindu-se mai tare ca niciodată

căci

desluşea ca prin ceaţă

cu sufletul ce se aduna în el…