Pe-o margine…

[LELIA MOSSORA]

Pe-o margine timp mi-am rătăcit apusul

Și toate sunt întoarse mereu cu jos însus-ul.

Pe-o margine de mare am tălmăcit iubirea

La fel și deznădejdea, la fel nemărginirea.

 

Pe-ntinderea pustie am adormit în șoaptă

Și-am descojit aroma din para mult prea coaptă.

Am iar desțelenit din vorbe numai care

Mi-au tot descoperit  pierdute felinare

 

Iluminând cu galben tăcerea  dintre noi,

Adulmecând uitarea între-le foste ploi

Citind la umbra stinsă dintr-o prea carte veche

Că fost-am o poveste şi… mai nicicând pereche.

 

Pe-o  margine de vânt am potcovit tăcerea

Mereu să mă mângâie în somn cu adierea

Silabelor ieri spuse și astăzi arse iar

Cu tălpile uscate călcând din nou pe jar.

 

Pe-o margine de verb am aruncat chemarea

Și-am ascuțit culori să te mai desenez.

Pe margini de sărut mi-a asfiţit cărarea

Ca-n fiecare noapte să cred că te visez.

 

Pe margini de secundă te-am răstignit din nou

În patru anotimpuri să fii mereu cu mine,

Să ascultăm același al vorbelor ecou,

Să despletim tăcut mireasma din verbine.

 

Pe-o  margine de vânt, pe-o margine timp,

Ai fost la fel albastrul, pierdutul anotimp.

Pe margini de secundă, pe-ntinderea pustie

Ai fost și ești acela ce știe si… nu stie…

 

Lelia Mossora

25 febr 2013

01 :10

 

[Ion Lazăr da Coza]

însus-ul > însusul

între-le foste ploi > între fostele ploi

Poezia e destul de interesantă și fără aspectul ludic a topicii.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Minunat vers! Și un joc de cuvinte care sporește valoarea textului. Un deliciu! Reverență!

Pe-o margine de timp mi-am rătăcit apusul

Adulmecând uitarea între-le (?) foste ploi

[Sofia Sincă]

Ascultă-ţi azi inima, ea spune că sufletul tău mare cuprinde, universul cu mii de alte inimi ce sunt aproape de tine. Uneori se umbreşte de gândurile întristării sau îngheaţă de încremenirea visului pierdut. Atunci se întrece cu marginile trăirilor.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!