grădina de pe fruntea acoperișului

[Romita Malina Constantin]

se aude vuietul străzilor în cuvintele noastre
deja ne adulmecă licorile
și vom înseta
ne va stropi pâinea
și vom rămâne flămânzi
însă nimeni nu va putea să ne atingă acoperișul
pentru că acolo
acolo e focul cel sacru
e aerul înalt
mai înalt decât toate creștetele
mai sus decât orice scară
mai dens decât pot respira ei

acolo se ajunge numai în zbor iubite

într-un salt doar al meu și al tău
adâncurile vor rămâne catifelate
la fel ca epiderma primelor panseluțe
aflate cu un pas înainte de ultima ninsoare

o pereche de porumbei albi
va aduce ecuatorul în ciocuri
și îl va revărsa pe ramura
unde am agățat în secret
un șnur roșu

într-un târziu se va face tăcere

ei vor adormi
fiecare în păienjenișul lui
din colțul lampadarului
atât de aproape de lumină
atât de departe de noi

[Romita Malina Constantin]

sunteti minunati!stiati?

cu drag,

Malina

[Sofia Sincă]

Fiecare avem un colţişor intim, suprem, unde izolăm sentimentele neatinse, unde lumini halucinante se vor naşte din dorinţă pentru visul neîmplinit. Flăcări ninse vor transforma gândul în roşu aprins, în primăvară. Un zbor pe acoperişul inimii.

Am citit cu încântare, Sofy.

 

[gina zaharia]

Superb în grădina ta, Mălina! Ramurile pe care-ți lași autograful sunt nemuritoare!

[Vasilisia Lazăr]

Doresc ca nimeni să nu-ți rănească acoperișul, Mălina! Și nici n-aș crede că e vreun pericol, puțini cunosc acest zbor înalt.

[Gabriela Grădinariu]

   Versul tau, frumos in gradina mea. Toata pretuirea!