tezele din mai

[petrut dan]

parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul secretar să nu înțeleagă nimic din tot ce îmi repet noaptea că ar fi trebuit să fac de când m-am îndrăgostit îmi tremură mâinile Liviu presupune că țigările ne-au apropiat mă uit la ele niciuna nu seamănă cu poezia pe care am lăsat-o pe aleea scriitorilor colegii mă dădeau de gol doamna s-a dus în cimitir să compună știam că nu mă pot îmbogăți din invidie am zis bine că pot să-mi risipesc orice îndoială cu privire la spaima de cruci aveam bodega aproape tot ce mă făcea să uit că venim din culturi diferite pentru mine fierul încă nu fusese separat din sângele vreunui dinozaur ucis cu inteligență te mirai că nu m-ai auzit niciodată tușind mama avea obiceiul să mă trimită la muncă eram sigur că n-o să-mi ceară limba engleză oricâte subiecte mi-au dat să aleg comunismul nu mă industrializase atât de mult încât să nu văd strălucirea unui destin despre care doar mie mi-ai spus ce frumos Dumnezeu se repetă"

 

[petrut dan]

Mulțumesc, Monica, apreciez comentariul aplicat, se vede că ești un om cu conversație, drag!

[Monica Pester]

Scrisoare trimisă iubitei sau trimisă în neant, pentru aducere-aminte. De fapt un jurnal intim, spicuiri din amintiri, unde nu sunt importante faptele ci doar amprenta emoțională din momentul lor. Și iată cum, traiectoria timpului descinde înlăuntrul nostru și croșeteaza în fel și chip arabescuri de amintiri găzduite într-o ordine dezordonată. Arta apare când însă mai avem curajul și puterea de a le șterge de praf și orândui în firescul propriu și după puterea lor emoțională. De aceea Dumnezeu ne-a făcut unici.

Poete,

[petrut dan]

Gina, mi-ai amintit de un coleg cu care mi s-a întâmplat să fiu cazat în aceeași cameră pe când băteam țara prin turneele lungi, dar pline de întâmplări minunate, ideea e că omul vorbea în somn, nu mă deranja întâi că nu mă interesau experiențele lui bahice, de pe scene sau sexuale, apoi eram prea obosit și, cum puneam capul, cred că adormeam înainte să aflu deznodământul, dar într-o dimineață omul s-a apucat să vorbească foarte precipitat și pătruns, până când, într-un final, s-a oprit și a spus ''am zis'' și brusc a căzut în cel mai profund somn!

Așa și tu sau și eu am zis!))) Mulțumesc pentru companie, te mai aștept, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, aveți mare dreptate, spre deosebire de cele de acum, acele timpuri grele au dat oamenii puternici care au făcut din nefericire timpurile ușoare de azi ce implacabil au condus la apariția generațiilor de oameni de slabi pe care-i întâlnești la tot pasul! Stimă!

[petrut dan]

Domnule Costel Zăgan, vă mulțumesc, cu stimă!

[Stanescu Valentin]

Cine n-a trăit nu ştie!

[gina zaharia]

E un strigăt aici, o mărturisire silențioasă și nu, nu mă contrazic. Pot fi teze de toată ziua, așa cum pot  fi mângâieri pe drumul prăfuit a dor. Am mers odată cu tine, să te ascult. Dar ai zis! :)))

Frumos!

[Costel Zăgan]

Repetă, dar nici Dumnezeu nu se învață minte și-i cel mai bun, în continuare!