Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat

 

 Pe valuri câte-o barcă se leagănă-n plutire,

 

 Stau sălciile-n apă cu sufletul plecat

 

 Și-n jurul lor doar ploaie, amurguri și iubire.

 

 

 Zăpezi căzute-n iarnă pe-alocuri se topesc

 

 Sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt,

 

 Lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

 

 Cu rostul lor sub ceruri în sacru legământ.

 

 

 Sunt maluri…

Privind la tine cum stai goală

Cu trupul suplu, şoldul plin

Simt sângele cum se răscoală

Şi nu mai pot să mă abţin

Şi astăzi, iar, te ţin în poală

Infrigurat, ca un cretin

Privind la tine cum stai goală

Cu trupul suplu, şoldul plin

Nu am un sfanţ, zac ca de…

Crezând

că a înnebunit,

întrezărea lucruri nedesluşite

tropăind mărunt.

The madness of the clatter of hoofs

Believing

that he became mad

was distinguishing things

thinly tramp ling.

traducere: Elena Buzatu

Am fost doar o clipă lipsită de umbră.

Stăteam sub copac, mă gândeam ce-a făcut,

în ce vis uitat s-a plimbat şi-apoi sumbră

s-a întors bântuită de un gând din trecut?

.

Am fost doar un timp într-o umbră cu tine

şi-am stat rezemaţi de o rază de stea,

visând la privelişti ce-n zile senine

ne-au dat fericirea purtată de ea.

.

Trecut-au de-atunci clipe lungi și-amăgirea

ne-a dus spre un hău și acolo pierduți

Am…

Eu am murit

în mine însumi astăzi

și mă voi naște

mâine înc-odată,

e lemnul meu

atât de plin de noduri

că doar trăind

mă pot întoarce-n viață.

Nu sunt perfecte

unghiurile drepte

pe care le clădesc

din neștiință

ci căutarea formei,

fără dubii,

în profunzimea rocii

fără conștiință.

Și prigonit

de umbra care crește

dinspre lumina

ne-nălțată-n slavă,

către pustiul

faptelor concrete

vând întâmplările…

Şi dacă îţi spun că sunt nebun

Nu te vei mira

Îmi vei spune că nu poate fi normal

Cineva care prinde cuvintele

Cu plasa lipoveanului de pe fluviu

Şi le dă apoi drumul

Să se joace

În poezie.

Voi completa atunci

Ca de fiecare dată

Că sunt nebun de tine

Şi tot ca de fiecare dată

Îmi răspunzi :

-tot o formă de nebunie este şi asta

Care îşi are- din fericire -

Leac

Aici te voi contrazice

Luând în mâini plasa…

scări invizibile pentru alţii

ori de câte ori ne folosim

pârghiile cunoaşterii

ca să găsim lumina potrivită

chiar şi pentru cea mai firavă tulpină

de cuvânt

din generozitate (nedisimulată?!)

nemuritorul Sisif

a avut grijă

să lase pentru fiecare dintre noi

la poarta provocării

câte-un anotimp de risipă

un ambitus extrem între grav şi înalt

şi o stâncă de gând

Un murmur

desluşit se înălţa undeva

din vârful buzelor

într-un râs

cu totul neobişnuit,

cu nasul

ce îi cobora până aproape de gură,

cu ochii

ce rătăceau peste grămezile

de trup

ce se pierdeau

în timpul rănit…

The wounded…

căutări

m-am rătăcit prin grădină,

caut din coastele părinților o rădăcină,

din iarbă, inima lor a răsărit,

de ce-ați plecat de m-ați iubit?

degeaba ridic iarba și-o cosesc,

eu părinți n-am să mai găsesc,

plouă,…

de gând colind… legendă



eram un gram pustiu 

de gând colind

când plumburiu de cer 

un ochi deschis…

am iubit cărarea toată

de la drum până la poartă

făcută de Dumnezeu

fără tu și fără eu…

de  te-aș mirosi,

de te-aș mai simți

în toamna trecută…

Eu stau în pânda viermilor şi aştept să văd

Câte cântece vor muri în mine nespuse

Şi câte săruturi. În pădurea-ngălbenită

Mai aşteaptă şi azi fata cu trupul de fildeş.

Ce vânturi de păsări, ce iarnă se aşterne

Peste pământul memoriei mele.

Am început să uit drumul spre Buzău.

Seara, rămân cu bărbaţii la o partidă de şah.

Îi ascult vorbind despre moarte,despre

Taina şoldului bun, despre ţări pe care

Nu le-am văzut…

   DRAGOSTE SUB PELERINA SOARELUI

actul cosmic al dragostei - zidirea interioară a perfecţiunii

 străpung asfaltul zilei

în ornic virgin rădăcini de ţipăt 

ecouri albastre fibrilează atingeri suave sub piele…

Bântuit de nelinişti îţi citesc volumul instantanee

Şi prietenii mei au ruginit sub ploile toamnei

Noaptea, aud urletul trenurilor rătăcite

În ceaţă şi mă gândesc la odihna celor

Ce dorm în fânul abia cosit, mă gândesc

La visele mele din care-au rămas

Oase albe-n nisipuri, mă gândesc la birjarii

Mâncaţi de păienjenii nopţii, la femeia aceea

Sălbatică, la ochii ei nostalgici şi mari

În noaptea din urmă.

Ar trebui să mă…

niarne*

nu pot vorbi lucrurilor care-mi stau împrejur

ca niște monumente

ale cǎror imagini mi se dizolvǎ-n iriși

lǎsându-mi impresia cǎ pǎșesc printre strǎini

doar cu pereții vorbesc

cu convingerea cǎ mǎ ascultǎ

cu aceeași lǎcomie cu care-mi inhalez…

dorințe

cântă iubirea, trubadure,

că avem prea scurt răstimp,

singurătatea-i o pădure

fără niciun anotimp.

viața e o frunză-n vânt

și nu știm pe unde-o poartă,

între cer și-ntre pământ,…