Oase albe-n nisipuri

[Trandafir Simpetru]

Bântuit de nelinişti îţi citesc volumul instantanee

Şi prietenii mei au ruginit sub ploile toamnei

Noaptea, aud urletul trenurilor rătăcite

În ceaţă şi mă gândesc la odihna celor

Ce dorm în fânul abia cosit, mă gândesc

La visele mele din care-au rămas

Oase albe-n nisipuri, mă gândesc la birjarii

Mâncaţi de păienjenii nopţii, la femeia aceea

Sălbatică, la ochii ei nostalgici şi mari

În noaptea din urmă.

Ar trebui să mă şterg de nesomn

Să mă -apropii de steaua mea tânără

De poeţii bolnavi de lumină şi de cei

Ce se-neacă-n tăcere. Ar trebui să urc

Scările strâmbe pe sub castani şi umbre

În oraşul Buzău, să deştept din vise

Femeile cu care, de mult, în noaptea aceea

Jurasem pe soare, pe munţi şi pe ultima stea

Care va cădea peste iarba crescută

Peste sufletul meu.

[Ion Lazăr da Coza]

mă -apropii > m-apropii,

de mult > demult (cândva) versul 17

O poezie plină.

da Coza

[gina zaharia]

De câte ori voi trece pe sub castanii din Buzău, îmi voi aminti că poezia ta are o valoare incontestabilă. Mi-ar plăcea să-mi îmbogățească biblioteca.

Admirație!

Sofy, știi tu ceva?:) 

[Sofia Sincă]

Deşi triste, versurile poartă o muzicalitate de necontestat. Ştii să împleteşti griul cu roşul simţului prin care se declanşează fiorul liric. Fericit oraşul Buzău dar şi femeile lui. Avem şi noi una de valoare în acest site.

Apreciere deosebită, Sofy!

[Ana Ardeleanu]

apreciez:

"..prietenii mei au ruginit sub ploile toamnei.."

"...mă gândesc la birjarii

mâncaţi de păienjenii nopţii..."