Rătăcirea umbrei

[zadic ioana]

Am fost doar o clipă lipsită de umbră.

Stăteam sub copac, mă gândeam ce-a făcut,

în ce vis uitat s-a plimbat şi-apoi sumbră

s-a întors bântuită de un gând din trecut?

.

Am fost doar un timp într-o umbră cu tine

şi-am stat rezemaţi de o rază de stea,

visând la privelişti ce-n zile senine

ne-au dat fericirea purtată de ea.

.

Trecut-au de-atunci clipe lungi și-amăgirea

ne-a dus spre un hău și acolo pierduți

Am uitat visul și negat-am trăirea,

am rămas goi în suflet, pustii dar și sluți.

[zadic ioana]

Draga Sofia Sinca, multumesc pentru popas si corectura. Te mai astept.

[zadic ioana]

Draga Mihaela Popa, multumesc pentru popas.

[zadic ioana]

Draga Iris Marinov, multumesc pentru apreciere.

[zadic ioana]

Draga Gradinaru Gabriela, multumesc pentru popas .

[Sofia Sincă]

Foarte frumoasă poezia, mesajul clar, edificator, răsare din versuri adânci. Prozodia foarte bine respectată.

Dar... zic eu, în ultima strofă ai uzat cam mult de acea formă arhaică a verbelor, Ioana:

''Trecut-au, uitat-am, negat-am, rămas-am.'' E cam mult într-o strofă.  Dacă ai fi intercalat forma veche cu cea nouă nu ar mai fi sărit în ochi. De exemplu ziceai două versuri într-o formă şi celelalte în alta.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

      Frumoase versuri ! Rezoneaza cu sufletul nostru , vorbesc in numele fiecaruia. Admiratie!