când îmi ridic corpul din scorbură 

dimineaţa îşi răsfrânge buze mari 

peste gesturile mele reflexe

un cer spart din care curg balele soarelui

printre păsări cleioase

viaţa bălteşte

tu cădelniţezi neantul

dintr-o râmă 

fericirea cântă…

stau așa 

cu ochii închiși 

văd 

un animal 

întunericul 

linge  zăpada 

nici nu clipesc 

frica  îmi bandajează oasele 

aud 

pași sub piele 

și inima 

bate in ușă.

cu tempera pictez fără să mă uit 

îți conturez ochii asta știu 

îți tremură mâinile și vocea 

din răni nici nu-ți curge sânge 

niște viermi defilează 

cu tine pe umeri 

până obosesc 

frământ cocă 

îți înfășor capul 

în dreptul gurii ți se umflă un balon 

văd prin el 

un hău 

cu limbă amorțită 

cu dinți înțepeniți 

cu niște buze groase 

si…