Raiul din spatele șurii este-acoperit de nea.

Firul ierbii de pe coastă are strai de catifea.

Nucii au broboadă albă, merii tremură de frig...

Primăvara vine-n grabă? Soare drag, acum te strig!

Raiul din spatele șurii se transformă. În trecut,

povestiri de mult uitate doar bunicul le-a știut.

Feți-Frumoși și Cosânzene viețuiau în glasul lui,

lemnul se schimba la față cu rindea, ciocan și cui.

Unde-mi ești copilărie? Te-ai ascuns după vreo stea?

Eu…

Astăzi am scris demențiale versuri...

Le-am potrivit pe vechiul portativ
cu toate că n-aveam nici un motiv
să umblu printre stele și eresuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Mi-am înfășat cuvântul în răvaș.
Aproape că intrasem în sevraj
dorind să fac spre cer niște demersuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Le-am așezat pe masă lângă foc
căci nu găsisem în cămară loc...
Nu le trimit spre alte universuri.

În  spatele ochilor 

e o lume de vis, de coșmar, 
de iubire, de dor,
plină de mine, de tine, de noi,
de ploaia ce cade,
de nor, 
de șuvoi,
de gânduri ce vin din neant ca un dar,
de zile ce-ncap într-un vechi calendar.
În spatele ochilor ești tu sau sunt eu,
iubire sau ură, nicicând sau mereu...
În spatele ochilor sunt eu ori ești tu,
ești lumea lui da, sau ești lumea lui nu.

Vreau să știu ce e iubirea aia simplă și fierbinte

Care nu are minciună, ură, false jurăminte,

Sentimente ce trădează dragoste, sinceritate,

Inimi care nu se sfarmă când tu minți pe jumătate.

Vreau să știu ce e iubirea aia care te înalță,

Până luna îți atinge blândă visătoarea față.

Susur de izvor în munte și pădure pân' la cer

Tu să porți, visând, în suflet ca un splendid giuvaer.

Vreau să știu ce e iubirea aia care ți se pune

Ca un abțibild…