Când simţi că totul este irosire,

Că punctul final pare orbul far,

Podurile nu mai au balustrade

Şi visele se termină

În prăbuşiri necunoscute

E timpul să pui măştile,

Să te vinzi unui carnaval,

 Diluează mentalul în mulţime

Râs fără sens,

Dialoguri fără persoane,

Amabilităţi fără adresă,

Bucuria devorării sonore, hedonism şcolit,

Costume halucinante,

Trupuri perfecte , goliciune…

precum pasărea ce-și părăsește cuibul

nu-mi trebuie bani

haine de schimb pentru drum

nimic material

să-mi sature dorul

ca de un părinte bolnav

să mă îngrijesc de el

să-l îmbrac de duminică

să-i cumpăr tot ce i-a lipsit în copilărie

mânam vitele

citeam după ele pe buchia de carte

muma nu se supăra că scăpau în porumbii

vecinilor

le astupa gura

din ăsta iese un…

aș bea ceva iubito

dacă te rog frumos

îmi faci un ceai

uite-ți promit că mâine

o să te duc la bal

să pui în el din mierea

pe care

buzele tale-o au

ori scoate damigeana

din penitenciar

mi s-a uscat gâtlejul

hai fă-mi te rog un ceai

dar nu de rostopască

și nici de tei

de vrei

mai bine scoate vinul

făcut la nunta

din Cana Galileii

hai mută-ți fundul dragă

că…

De poemul mă întreabă

dacă sunt cumva acasă

îi spun firului de iarbă

taman de verde-i pasă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Nici nu mai știu cum am deschis zăvoare,

Sau ce uluce de portal am spart,

De au putut aripile-mi să zboare

Prin străvezii văzduhuri de brocart.

Din azurii pâraie luminate,

Am adunat ciobite-oglinzi de sori

Și am aprins făcliile-nstelate,

Cât m-am scăldat în spume reci de nori.

Am ascultat concerte lungi de ploaie,

Pornite-n faetoane…

e liniște

liniște ca-ntr-o serenadă 

târzie

tăcerea se desface în fâșii

peste o mare 

ce-și înghite ecourile

și care nu mai e de mult 

marea noastră

cuvinte moarte 

plutesc în aerul sărat

doar pași fără urme pe țărm 

și scoici în care răsună 

prelung și inexplicabil

clopotul unor valuri istovite

de curgerea nesfârșită

apusul își scutură 

scrumul în griul nisipului …

uitați-vă înăuntru

căutați printre fire de nutrii

răspunsuri în dantele

de smoală și chihlimbar

solzii uitării sunt valuri 

din vântul ce pică

pe scoarța catapeteasmei…

Mă doare cercul negru din ochii tăi, iubite

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine,

Și lacrima  începe să-și capete izvor

Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.

Întoarcă-se pământul, întoarcă-se și timpul

Să-ncep cu…

Mi-am impregnat  în scoarțe chipul ars de soare, 

Când pinii legănați de freamăt adormeau, 

Și cotropit adânc de seve și uitare

Mă risipesc…

Eu nu mă lepăd de trecut,

Nici de prezentul din penumbră,

Căci ambele m-au petrecut

În existența mea cea sumbră.



Nimic din ce-am trăit nu neg,

Accept și rău, primesc și bine,

Din toate caut să-nțeleg

Ce se întâmplă, azi, cu mine.



De ce am apărut pe ram

De anotimp primăvăratic

Într-o sămânță de un gram

Al unui pin micuț, sălbatic?



Cum oare m-am amestecat

Printre atâtea alte conuri

Fără să mă fi…

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,

de unde îl aduce vântul oare? –

poate a fost cândva într-un talaz

ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

.

A stat apoi un timp pe fața ta,

când ai ieșit din…

Îi trec cocorii, toamnei, peste frunte,

Cu zbor adânc prin cețuri de argint.

Îi smulge dimineții un alint,

Când urcă-n pribegii, spre cer, un munte.

Aprinde vântul sângele-n podgorii,

Iar boaba tămâiosului gurgui

Primește rotocoale pe pistrui

Și râde către lume din toți porii.

Mai cântă, încă,-a verde tot pământul,

Sub trupul greu…

dragostea mea fiară

sălbatică

după propriile reguli cu motivele proprii

dacă cineva își închipuie că o va stăpâni

va ucide

atât de întreagă se poartă la minte

ți-ar spune tot felul de lucruri

te-ar fulgera cu privirea

nici un fir de păr n-ar simți pielea despicată

în patru

punct cardinal sub buric

pielea are tenta dorințelor noastre

își ating vârful limbii

pereții calzi picurând…

erai doar amintirile tale

puse parcă-n lavandă vidată

când ne-am întâlnit vasali umbrei

eu coboram dintr-un viitor

incert

dintr-odată

inima a reuşit

să-şi vorbească fără translator

să se vadă fără oglindă

nici măcar nu şi-a făcut freza –

era frumoasă aşa cum era...

precum Rimbaud cu mâinile-nfipte

în buzunarele rupte ale paltonului

am început să hoinăresc

din speluncă în…

Ți-ai răsădit iubirea

prin țărâna  

în care scurmi necăutând durerii,              

îngenuncherea

nu-ți oprește mâna

să binecuvânteze rodul vrerii.       

E taina ta,

că sufletul transpare

în firele sădite cu iubire,              

ca într-o înfocată-mbrățișare,

topită

într-o singură…

Eu sunt mașina de vise perfectă

A celui ce speră dar n-are hotar

Și duc în mâini o busolă defectă,

Sunt călătorul ce umblă-n zadar

Se mișcă în vieți ca păpușa de ceară

Și spune povestea cu a fost odat

A fetei de gheață pierdută-ntr-o seară

Pe colțul de Lună muiat în brocart.

Eu sunt mistria. Sunt nordul și sudul,

Sunt dorul ucis de lumina din zori

Sunt un Manole ce-și spulberă…

Se mișcă rogozul sub vântul văratec

și-aud cum răsuflă prin seve-nsetate

- stranie stepă

cu ierburi țepoase și aspre

în care se-ascund priviri ca de ceară;

Nisipuri eterne,…

Să recitim legenda venită către seară

cu pagini încărcate de sfinte neuitări,

trezite fără veste în prag de primăvară

de vânturi nevăzute și cârduri de cocori.

.

Așa vom înțelege povestea ne’ncepută…