Fulg de dor

[Corneliu Neagu]

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,

de unde îl aduce vântul oare? –

poate a fost cândva într-un talaz

ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

.

A stat apoi un timp pe fața ta,

când ai ieșit din apa înspumată,

dar a plecat să-ajungă la o stea

ce strălucea pe bolta dantelată.   

.

S-a rătăcit în geana unui nor,

întins pe gândurile mele toate,

dar gerul l-a făcut un fulg de dor

cu aripile-ntinse retezate.

.

Când a căzut era doar un sărut

al dragostei rămasă-n amintire

pe neuitate visuri din trecut

ce m-asaltează zilnic în neștire.

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Mioara Manoilă, vă mulțumesc, cu prețuire și respect, pentru gândurile sincere și profunde din comentariul dumneavoastră! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Chris, mulțumiri alese, cu prietenie și respect, pentru mesajul select lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Mihaela Popa, vă mulțumesc pentru metafora selectă prin care ați caracterizat versurile mele! Onorat!

[Mioara Manoilă]

Domnule Corneliu Neagu, vâ mulțumesc pentru această trăire ce-mi coboară atât de frumos în suflet.
Cu prețuire!

[Chris]

am vazut fulgul acela cazut pe obrazul dv. se simte nostalgia, poezia m-a intristat. da, foarte frumos!

[Mihaela Popa]

un fulg divin

[Corneliu Neagu]

Cuvintele dumneavoastră din acest comentariu superb, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, sunt o mângâiere binefăcătoare pentru sufletul meu! Mă simt onorat și vă mulțumesc foarte mult!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, pentru cuvintele frumoase așternute în acest comentariu, pentru aprecierea elogioasă a versurilor mele! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Probabil, după ce am citit această superbă poezie, ori de câte ori un fulg de nea îmi va atinge obrazul ori îmi va cădea în palmă, o să mă întreb: o fi cumva vreun fulg de dor cu aripile retezate? Pe unde o fi colindând și obrazul cui l-o fi atins întâi? Superb! Admir puterea dumneavoastră creativă. Sunteți inepuizabil.

[Mihai Katin]

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,

de unde îl aduce vântul oare? –

poate a fost cândva într-un talaz

ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.  sau   poate a fost  chiar  urma  unui  suflet  din  oceanul  lumii...frumos  poem prin  nostalgia  aceea  atat  de adanc simtita!

.cu  pretuire!