Venit din viitor

[Monica Pester]

Mă doare cercul negru din ochii tăi, iubite

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine,

Și lacrima  începe să-și capete izvor

Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.

Întoarcă-se pământul, întoarcă-se și timpul

Să-ncep cu viitorul, s-ajung iar în trecut

Te voi păstra în mine până și în răstimpul

Care-mi va strânge pielea și sângele pierdut.

Voi sta sculptată-n zid ca Ana lui Manole,

După secunda-n care trecut-am văi și punți

Tu nu îmi vei răspunde la nici o întrebare

Și nici la vreo dojană când vom fi iar cărunți.

[Grig Salvan]

Frumos, nostalgic viitor. Inspirată ideea de a începe povestea cu „amintiri din viitor”, de a trăi „de-a-ndoaselea” pornind din viitor spre trecut. Sublimă strofa a doua:

„Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.”

Al doilea vers din prima strofă îmi pare un pic problematic. O dată că e o contradicție de timpuri, mă dureau, ODATĂ, fluturii ce mor, ACUM. Poate ar merge „cum mă doar în toamnă fluturii ce mor”, ca să rămânem în prezent. Apoi precizarea „albi” mi se pare superfluă pentru că fluturii sunt frumoși oricum și pentru că încarcă ritmul, e suficient „fluturii ce mor” și se păstrează și accentul natural la „fluturii”.

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă, Monica! 

[Monica Pester]

Am luat act de tot ce spui, Lisia draga.

Promiț sa refac ce mi se pare și mie ca nu suna bine

Mulțumesc 

Dacă citești însă cù mare drag, îmi mângâie dezamăgirea  !

Și asta e bine  !

[Vasilisia Lazăr]

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor - aritmie pe motiv de accent

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine, / mă închid (fără cratimă, pentru ritm)

Când lacrimile-ncep să-și capete izvor / Când lacrima începe să-și capete izvor

Rămâi, poate o clipă cât să-ți citesc în soartă / Rămâi pentru o clipă cât să-ți citesc în soartă

Să-ncep din viitor, s-ajung iar în trecut / Să-ncep cu viitorul, s-ajung iar în trecut

Repetiția timp/timpuri nu cade bine. Se poate înlocui „timpuri”. 

Voi sta sculptată-n zid ca Ana lui Manole, / Voi sta sculptată-n ziduri ca Ana lui Manole,

Poezia e chiar frumoasă, ai imagini și trăiri deosebite, dar iarăși construcția... Eu am dat niște variante. Tu poți găsi altele. Dar trebuie să-i simți cadența. Am citit cu mare drag!

[Mioara Manoilă]

"Întoarcă-se pământul, întoarcă-se şi timpul
Să-ncep din viitor, s-ajung iar în trecut"

Reverență!