Și lebede tac

[gabriel cristea]

Se mișcă rogozul sub vântul văratec
și-aud cum răsuflă prin seve-nsetate
- stranie stepă
cu ierburi țepoase și aspre
în care se-ascund priviri ca de ceară;
Nisipuri eterne,
vălurind printre dune,
îmbracă scheletice ramuri,
iar nori vineții se petrec peste lacul cu nuferi.

Înserate roiri se înalță și cad
ca un zmeu șerpuind prin văzduhul de piatră;
Copaci răsuciți se-apleacă-n genunchi
- flămânzii șacali se-aud fugărind câte-o ciută;
Se simte în nări mirosul de bahnă și frica,
iar soarele-i dus în adâncuri;
Plutesc pe sub lună,
prin păduri violete, fantasme
și lebede tac
lunecând enigmatic pe luciuri…

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Poezia contemplativă conține scântei desprinse din jarul sufletului... 

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, ai un talent de a ne teleporta, pe noi cititorii, acolo, în oaza ta. Toate imaginile pe care ni le-ai servit în poezie au trecut prin fața ochilor mei. În plus, am simțit mirosul de bahnă, dar și frica ciutelor alergate de șacali. Minunat!

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru aprecierea lecturii, doamnă  Mioara Manoilă! 

[gabriel cristea]

Mihai, poezia asta e scrisă de-a-npicioarelea, colindând Pădurea Letea. Mulțumesc de apreciere! 

[Mioara Manoilă]

Atât de frumoasă legătura poetului cu natura, că am inspirat fiecare colțișor şi se poate plânge de atâta frumusețe.

[Mihai Katin]

Copaci răsuciți se-apleacă-n genunchi
- flămânzii șacali se-aud fugărind câte-o ciută;
Se simte în nări mirosul de bahnă și frica,
iar soarele-i dus în adâncuri;  trebuie  sa existe  o  adevarata si  adanca dragoste de natura  pentru  a avea  inspiratia  de a scrie asemenea versuri!