Te caut mereu

Te-am căutat în toate viețile trăite

Și în toate galaxiile,  noi și vechi,  știute sau neștiute vreodată

Și te-am găsit în fiecare viață, în fiecare planetă,

pe vârfuri de munte, în lacuri glaciare sau în praf  stelar

Căci am…

venea un frig nebun dinspre ușile deschise

uimit de cât de tare ea râdea …

Costel ZĂGAN

O DE TREI ORI O

Inexistenţa se zbate în ghearele

genezei fără supărare poporul îşi

pupă eroii în fund de câte ori are

ocazia şi bineînţeles galeria de oca

zie aplaudă frenetic tot de-atâtea

ori nestingherită copilăria îşi duce

degetul la gură şi primăvara începe

să gângurească vai cu biberonul

ei verde la ureche Doamne fericit

este copilul că nu s-a născut fericit

o de trei ori fericit trei doi unu start

CLANDESTIN…

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară, plânse, între ploi.

 …

eram cândva condor înaripat

şi munţi Carpaţi treceam c-un singur zbor

acum privesc spre alţi condori mirat

şi stau retras aripile mă dor...

mi-am pus urechi s-aud clipe ce curg

fiare-n gură port de la o vreme

am sticle-n ochi să văd în roş amurg

steua care fi-va să mă cheme.

n-am îndoieli se-nchide un alt cerc

şi un alt timp ce duce spre oricând

să înţeleg nu pot oricât aş vrea…

presupun că știi cum arată toamna

măcar din cărți …

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii

Este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia…

cel mai adesea

iți simt inima un izvor departe de alte izvoare

curgând în numele tău…

Privirea spre zare, în ritmic balans,

desprinsă din conuri de umbră,

aminte-mi aduce de miticul dans

din seara aceea ... prea sumbră.

Cu aripi de vultur…

Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul

Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete

Fac  pace cu mine și îmi acord salutul

Și-mi pun iar icoane pe sfântul perete

E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară

Duminica există doar…

Din cer și din vânt, din eter și din ploaie

Reînvii și mai mult ce-am trăit  ușor

Îmi pare că sunt salcia ce se-ndoaie

Sau gândul ce fuge pe cărări lungi de dor

Timpul devenit prea molatic,  tace

Mă îngăduie să-mi văd amintirile,…

In orice azi eşti călător

pe noile poteci din zi,

nu pune gândului zăvor,

trăieşte verbul a iubi.

Dezleagă-ţi inima, cu foc

să ardă dincolo de zbor,

se va-nfrăţi în orice loc

cu altă inimă în dor.

Mergi drept, răscruci vor fi mereu,

în ele adevăr ascuns,

să ai credinţă-n Dumnezeu

şi asta îţi va fi de-ajuns.

Să nu pui gândului zăvor,

trăind prin verbul a…

Toate par a-mi fi-mpotrivă

Când mă doare crucea-n piept

Mă transform într-o ogivă

De tristețe și regret

Timp ce-ntr-una se adună

Număr bilele-n abac

Clopote grave…

Prea multe întrebări fără răspuns

în cuget se adună nechemate –

adesea te întrebi cum au ajuns,

de parcă-ar fi rănitele păcate,

plecate din spitalul de nebuni

când doctorii adorm de oboseală

în…

Se-nsenina o holdă,

când își prindea în spic

Surâsul plin de raze

al soarelui din zori.

Creștea marmura albă

a zilei, pic cu pic,

De parc-ar fi stors cerul

tot laptele din nori.

Cu mângâieri vântoase,

îmi alergau desculți

Pe trupul meu din iarbă,

fluturi de-opal,…

Să nu te miști deloc, mi-a spus umbra mea

lățindu-se dintr-o dată pe perete

Vreau să te măsor

Și începu un dans ciudat , de la stânga la dreapta,

dreapta-stânga, de sus în jos

Priveam uimită câtă mobilitate avea,…

Luna caută sfioasă, cuibul rătăcit de nori

Palidă ca o idee, nu-și întoarce chip spre stele

Ceața-n vălul ei subțire o prinde de subțiori

O alintă calm și tandru, păzind blândul chip, de rele

*

Flăcări sfinte de iubire, păstrează cerul  amurg

Din colț de Rai, amânat, se-aud clipele cum cad,

Când se nasc iubiri carnale, fructe verzi se dau în pârg

Raiul e de a fi iubit, dacă nu-i aflat... e iad!

*

Lună, porți visări –…

nu-mi căutați în pustie urmele!
și nu-mi umbriți calea
cu răcoarea palmelor voastre
și nici cu apele ochilor voștri
nu-mi udați creștetul!

lăsați-mi întreg
chinul soarelui și pustiei
și nu-mi tulburați rătăcirea!
numai rătăcind vă mai pot spune
câte ceva...

E noapte târzie, iar somnul apune

în cumpăna gândului încă hoinar

prin gări neștiute cu trenuri nebune

pe care, mâhnit, le aștept în zadar.

Rămase cândva pe o linie moartă,

când iarna sosea…

nu eu o spun

au spus-o alții

cireșul meu face cele mai bune cireșe din lume

i-auzi zise ea

și-mi zâmbi așa cum numai ea știa

dacă-mi zâmbești așa în luna mai

cu cireșe după urechi

îți las copacul prin testament

mi-l pui în glastră?

ți-l pun pe tavă, Salomee

poți să mi-l pui pe tavă de aur

eu nu vreau capul!

mie pajura să-mi dai