apăsătoare toamnă

[Dinca Valerian]

presupun că știi cum arată toamna

măcar din cărți poștale și fotografii

copacii încinși de brumă

mocnesc peste focuri de lemne 

rostogolind noaptea printre ramuri crocante

ceața înghesuie pustiuri gri-cenușii

în mirosul de gutui

umblă pe străzi o haită de cărbuni aprinși

lumina uscată de vânt

apune îndărătnică cenușa în cer

din zboruri jertfite

păsări de plumb se preling

în firele de ploaie ruginite prin vii

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Stanescu Valentin]

’’presupun că știi cum arată toamna

măcar din cărți poștale și fotografii...’’

 

 

câţi oameni atâtea toamne şi-au lăsat în ei o urmă

de la verde trecând iute marea-n ton de auriu

ca apoi lin să coboare griul  umed şi pustiu

printre colţi de brumă groasă care chipul florii curmă

 

fiecare om vibrează după cum îi este starea

unora le place griul altora să nu îl vadă

toamna-i însă numai una ducând clipa în arcadă

peste plaiurile verii deschizând iernii cărarea…