Vis în iarbă

[Munteanu Manuela]

Se-nsenina o holdă,
când își prindea în spic
Surâsul plin de raze
al soarelui din zori.
Creștea marmura albă
a zilei, pic cu pic,
De parc-ar fi stors cerul
tot laptele din nori.

Cu mângâieri vântoase,
îmi alergau desculți
Pe trupul meu din iarbă,
fluturi de-opal, răzleți.
Cântau cu sârg cocoșii
- să stai, să tot asculți -
Chiuitura vie
a blândei dimineți.

Își susura balada,
cu murmur de viori,
Spectrală tremurare
din aripi de lumini,
Un greier într-o floare.
Îmi răsfira fiori.
Sticlea-n mărgele albe
și vinul din ciorchini,

Iar mâna mea, ca șarpe
prin ude ierburi verzi,
Cu târâiș molatic,
o mână căuta.
Visam că-n rămuroasă
pădure mă dezmierzi
Și că obrazu-mi, leneș,
dormea în palma ta.

[Munteanu Manuela]

Calde îmbrățișări, Augusta! Mulțumiri! 

[Chris]

frumos vis!

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa!

[Munteanu Manuela]

De ce ,,umilă", Ada? Este o părere demnă de luat în considerare și nu pentru că este laudativă, ci pentru că mă ajută,  alături de cele cu o aparentă decepționare a așteptărilor, să evoluez poetic (unic scop al meu). Îți mulțumesc mult pentru popas și apreciere!