Stare de ploaie

[Monica Pester]

Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul

Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete

Fac  pace cu mine și îmi acord salutul

Și-mi pun iar icoane pe sfântul perete

E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară

Duminica există doar cronologic

Ploaia se-ntinde până pe seară

Iarna asta  se desfășoară ilogic

Pun ceaiul pe masă și mă-ntorc la povești

Cu șalul pe umeri,  e frig dintr-o data

Și iar mă-ntreb oare,  unde mai ești

Dacă de noi îți mai amintești vreodată

Secundele toate se-adună grămadă

Să îmi refacă din plin imaginea ta

Și din clipă în clipă aștept să cadă

Din cer, o minune care să mă și ia

Să alergăm iarăși, de  mână și liberi

În zările-albastre, pe-ntregul pământ

Să știu că trei vieți vom fi mereu tineri

Și nu ne așteptă nici un mormânt

Pendula se leagănă a bătaie de șapte

În geam doar ploaia mai sună discret

Puteri prind, sunt gata să trec iar la fapte

În suflet rămâne un singuratic secret

[Monica Pester]

Mulțumesc mult pentru comentarii și aprecieri , d-le Stanescu

[Stanescu Valentin]

’’E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară

Duminica există doar cronologic

Ploaia se-ntinde până pe seară

Iarna asta  se desfășoară ilogic’’

 

 

va veni-n curând lumina vom trăi înaltul zbor ghiocelul ne vesteşte că deasupra unui nor se-aude glasul de cocor…

 

e mohorâtă ziua şi ceasul din perete

secunda o grăbeşte să ne alunge starea

prin care cântărim şi bune şi regrete

el ne îndeamnă sincer să născocim visarea