Umbra

[Monica Pester]

Să nu te miști deloc, mi-a spus umbra mea

lățindu-se dintr-o dată pe perete

Vreau să te măsor

Și începu un dans ciudat , de la stânga la dreapta,

dreapta-stânga, de sus în jos

Priveam uimită câtă mobilitate avea,

cât de elegantă îi era mișcarea

Delicat și continuu își schimba forma și mărimea

de la o secundă la alta

Eram înmărmurită

Cum mă poți măsura, umbră ?

Și de ce o faci ?

Și, mai ales, de ce acum ? Ne știm de o viață

Te măsor pentru că tu însăți nu știi să te măsori

Treci pe lângă tine, imberbă și nepăsătoare,

ca și cum ai trece pe lângă un stâlp

Apreciază-te !

De ce acum ?

Fiindcă a sosit momentul marii Schimbări

A întregii lumi, dar mai ales, a ta

Unește-te mai strâns cu Universul

Ești parte din el

Cum te măsor ? 

Îți dau Cunoașterea mea

Cine o poate face mai bine ca mine ?

Am rămas îngândurată . . .

Dacă Umbra are dreptate ?

[Monica Pester]

De multe ori  putem schimba locurile . Putem fi oameni cu umbre, fără umbre sau doar umbre.  Oricum, în această viață terestra avem de învățat de la oricine, mereu. Chiar și de la umbra noastră. Mulțumesc Adei și dlui Stănescu pentru înțelegere și apreciere

[Stanescu Valentin]

Un dialog cu umbra  ne trezeşte la realitatea în care mai mult supravieţuim decât trăim... Superbă abordare! Felicitări!

 

 

Umbra mea tăcută se ascunde de soare,

îmi trage conturul pe potecile mele,

din talpă în creştet îmi e dedublare,

în ea mi s-adună cele bune şi rele.

[Monica Pester]

Da, le-am  primit cu multă surprindere dar și multă bucurie . . . Trebuie să fim fericiți când ni se întâmplă așa ceva .

[Ada Nemescu]

Am scris despre umbră, în fel și chip. Uneori cred că e singura prietenă a mea. Mă însoțește, mă sprijină, mă păzește...

Aici, tu, primești lecții de zbor de la umbră, lecții de a fi...

aDa