Căutarea

[Monica Pester]

Te caut mereu

Te-am căutat în toate viețile trăite

Și în toate galaxiile,  noi și vechi,  știute sau neștiute vreodată

Și te-am găsit în fiecare viață, în fiecare planetă,

pe vârfuri de munte, în lacuri glaciare sau în praf  stelar

Căci am fost peste tot

Erai acolo, mereu așteptându-mă

Dar niciodată același

Jucai parcă , personaje diferite, cu povești diferite

Prin nimic nu semăna unul cu celălalt

Doar . . .  da,  numai Umbra era aceeași

O Umbră distinctă ce vă însoțea în permanență

Paznic între lumi,  înger și sfătuitor

recunoșteam mai întâi Umbra

și apoi, cu mult efort, reușeam să te reconstitui

Și mă întrebam de fiecare dată

de ce îți cunoșteam atât de bine acest însoțitor , Umbra

Până am înțeles că, printr-o minune a Creatorului,

Umbra ta era și Umbra mea

Și am mai înțeles că, minunea asta 

nu era doar un petic lipit din fabrică,

pe exterior

Ea e născută, înflorită din Sinele nostru

din interiorul Conștiinței noastre

Astfel puteam să-mi explic de ce jumătățile

ne erau identice

și împreună formam un întreg absolut

Și de aceea, aceste jumătăți

își petreceau veacurile căutându-se

În șapte, nouă, trei zeci și trei de vieți

Să împlinească crucea și cercul destinului. . . 

[Monica Pester]

Îmi pare tare rău pentru stingerea jumătății d-voastră, d-le Stanescu . Și mulțumesc mult pentru citire și apreciere

[Stanescu Valentin]

’’Și de aceea, aceste jumătăți

își petreceau veacurile căutndu-se

În șapte, nouă, trei zeci și trei de vieți

Să împlinească crucea și cercul destinului. . . ’’

 

 

Frumos tratat de antropologie

în seara asta retina mi-a atins

iar Sinele-a vibrat a nostalgie

căci umbra jumătăţilor s-a stins...