Remember

[Costel Zăgan]

Costel ZĂGAN
O DE TREI ORI O
Inexistenţa se zbate în ghearele
genezei fără supărare poporul îşi
pupă eroii în fund de câte ori are
ocazia şi bineînţeles galeria de oca
zie aplaudă frenetic tot de-atâtea
ori nestingherită copilăria îşi duce
degetul la gură şi primăvara începe
să gângurească vai cu biberonul
ei verde la ureche Doamne fericit
este copilul că nu s-a născut fericit
o de trei ori fericit trei doi unu start
CLANDESTIN PRIN
COPILĂRIE
Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă
în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n
picioare se naşte un copil
COPILĂRIA ARE GRIJĂ
DE DUMNEZEU
Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde
l-am văzut prima dată pe tata lumina-i
respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt
dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai
mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un
bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă
iată şi la această înălţime cuvintele m-au
ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi
pe Dumnezeu taci şi zboară
AERODROMUL
ÎNGERILOR
Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar
în cer aşa că între două poveşti pământul
vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat
cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu
gol între două vise oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi
pe umerii părinţilor le-ajung(e) povara zilei
de mâine şi vidul din contul bancar
şi
zâmbiţi
odată
nicio copilărie nu se repetă
EUFONIE PARADOXALĂ
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
BLÂND CA O JUCĂRIE
Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne
MORALA LUPULUI
SĂTUL DE TOATE
Servesc copilăria îi execut toate
ordinile şi capriciile întocmai de
dimineaţa până iarăşi dimineaţa
şi când dorm şi când iubesc
şi mai ales când visez
voinţa mea pre limba copilăriei
şi când tac tot pe ea o ascult
bătrâne
spre posteritate fuga marş
n-ai înţeles culcat
iluzii pierdute la joasă înălţime
drepţi
se intonează imnul trei iezi cucuieţi
şi-acum urlă
ajunge
marş la loc
(Din volumul Erezii second hand)