Aștept să apari...

[Corneliu Neagu]

E noapte târzie, iar somnul apune

în cumpăna gândului încă hoinar

prin gări neștiute cu trenuri nebune

pe care, mâhnit, le aștept în zadar.

 

Rămase cândva pe o linie moartă,

când iarna sosea târziu către seară, 

lăsat-au amante, bătute de soartă,

să plângă mocnit în frigul de-afară.

 

Iar tu, neuitato, ai fost printre ele?

Ce cruntă-i acestă-ntrebare ostilă – 

lovește ca gerul venit printre stele

pe cântecul frânt de uitată sibilă!...

 

Aștept să apari din neant împăcată,

în brațele-ți calde să simt alinare

când vântul, intrând prin ușă crăpată,

cânta-va romanțe pe drobul de sare.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri profunde Chris pentru popasu în lumea versului meu și pentru frumosul mesaj lăsat aici! Onorat!

[Chris]

se simte dorul

frumos,

[Corneliu Neagu]

Manuela, mulțumesc frumos pentru popas, lectura atentă a versurilor, propuneri colegiale de îmbunătățire a structurii poemului...Și, de asemenea, pentru aprecierea versurilor, în ansamblu. Onorat!

[Munteanu Manuela]

Îmi cerne pe față a ta arătare.

E o propunere de ultim vers, în locul romanței drobului de sare. E mult prea înrădăcinată imaginea fricii neîntemeiate, de către Creangă, pentru a oferi una romantică. Aveți o greșeală de redactare la S3, v3 - corectati cu ,,sibilă". 

În rest,  admirație pentru un vers impecabil și atât de sensibil!