Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place

OMBILIC DE MAGIE

doar acum

poţi scrie pe ombilic de magie

o altă poveste în harta creeaţiei de te vrei

ţi-a şoptit blând Părintele

văzându-te supărat

despică edenul…

A învăţa iubita pe de rost

Nu e ca şi cum ai învăţa femeia

Pe dinafară

Sau o poezie pe dinauntru…

Pederostul iubitei vine din respirarea

Cântării cântărilor

Respectând ritmul

Căderii stelelor în august

Cade stea

Cădem şi noi

Şi toate pederosturile rostuite

De la adam şi eva încoace

A-ţi învăţa iubita pe de rost

E cum ai asculta odiseea cântată

De orbul călcător

Pe valurile fluviului

Iar tu ai împărţi…

Umbra luminii pure de Vasile Ionac                              Urmările poeziei pure de  I. M.Constantin             



Iubind mereu pe apucate,                                                                                           Scriind mereu pe apucate

Nu căutam nici un răspuns                                                                                         Nu aşteptam nici un răspuns

Și ca un ins fără…

Un val de cer se zbate 

de ţărmul iluziilor –

bule de vis limpezite

în albastrul cerului…

Călăul perie redingnota de pe care negrul

Stă pe picior de plecare

Lăsând locul griului murder

Şi cusăturilor albite din umeri

E fericit

Astăzi participă la un eveniment

Aşteptat de mult

Şi-a comandat un buchet de romaniţe

Pentru a sărbători

Ba chiar şi-a lustruit pantofii

Toată dimineaţa si i-a lustruit…

Jos îl aşteaptă trăsura municipalităţii

Evenimentul trebuie sărbătorit cum se cuvine

Cetatea este alături de călău

Iar…

VIS - ARE

stea mică şi zurlie

bezna filtrează

ghiduşă

printre cozi de cometă 

aprinde culori

în falange

desenează magistru

îmbrăţişare…

Tu mireasă dragă, unde-ţi este valsul?

Ochii-ţi sunt luceferi rătaciţi prin stele,

Sufletul te doare, nu poţi tine pasul

Dansul tău un  zbor frânt de rândunele.

Nu simţi armonia, freamătul din cântec,

Nu auzi vioara, pentru tine cântă,

Inima-i o rană, plânsul tău descântec,

Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.

Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,

Jalea curge-n tine clocotind prin vene,

Suferinţa surdă…

cresc ierburi din tine iubito
ca într-o nibelungă primăvară
când adoptăm pisici de mai
le creștem cu umbre
silențioase umbre adormite în sânul naturii
le vânăm ca pe cerbi
cu arcul și sulița
noi doi goliți de soare
într-un episod apocaliptic

cum ne gâdilă iarba genunchii iubito
de parcă nu ar ști
că o să facem dragoste în ea
de parcă nu ar ști ...

cum cresc umbre iubito
din tine
din noi

Aproape zilnic stări de fericire

se schimbă-n deprimări, dezamăgiri

când înfloresc ciulinii prin iubire

şi se rotesc apusuri în priviri.

Trudim neputincioşi într-o ispită

păcătuind cu rost şi fără rost,

sperând să fie clipa mai grăbită

în zbor de fluturi fără adăpost.

Cad curcubeie-n umbre de trădare

pădurile tresar lângă furtuni,

răpindu-ne din vis pe fiecare

când ploile-nfloresc lângă genuni.

Aproape zilnic…

ZÂMBEŞTE LUMEA DIN PICURI DE GENUNE

“sunt atât de frumos”

suspină candid un licurici

care-şi priveşte frizura într-un ciob de fulger

în degetar de galaxie violetă

bezna filtrează printre cozi de cometă 

copiază tandru…

Mă-ngroapă secunde

Greoi sub cuvânt

Adânc mă îngroapă

Pământ din pământ

Îmi taie secunda

Cuvânt în silabe

Te-ntoarce la pilda

Cu vacile slabe

Mă bâlbâie veacu’

‘n cuvântul stingher

Mai pune o piatră

E tot ce îţi cer

Mai pune sub piatră

Cuvânt scrijelit

Şi lasă-l acolo

Să stea la dospit

Şi poate-o să iasă

Din piatră în chin

Cuvânt-răstignitul

Pe-un trunchi de…

Simţea

un fel de exaltare

copilăroasă,

de năvală de tinereţe

şi toate drumurile

îi erau deschise

în mintea lui.

Îl găsea nepregătit.

După câteva clipe

de încordare

ca să prevină

lacrimile,

rămase nemişcat,

cu o privire uimită

suspendând

măsura timpului.

Din neclintita

lui tăcere

plutea

aceeaşi expresie

de atenţie

oprită în loc.

De prea grăbite,

într-o singură clipă,

imagini

dintr-o lume trecută

se prăbuşeau

sub pleoape.

Îşi auzea

tâmplele zvâcnind

sub o furie ascunsă,

ca o mustrare tăcută

că nu trecea

prin ochii lui

propria imagine.

Eroul a murit în zori,

după ora locală,

în ultimele zile ale războiului

sfârtecat de o mină,

în nisipul deşertului

dintr-o ţară îndepărtată.

Plecase voluntar

să-şi servească patria

(aşa au titrat cu litere mari ziarele).

De fapt îi mai trebuiau

câteva mii de euroi,

să-şi termine casa şi

să-şi trimită fiul la liceu

la oraş.

L-au înmormântat în cătunul său, uitat de lume,

cu drumuri desfundate

şi câini…

de la o vreme mă privesc

ca pe un lucru uitat în podul casei

(nici nu ştiam că există

şi că-l moştenesc de la tata)

ţin ochii larg deschişi cât să

încapă Dumnezeu

discreţia

sentimentele şi iubirea

a tot ce nu am cunoscut…

Pe poarta ruginită agăţată într-un singur sentiment

a intrat ieri o îndoială, un fel de nelinişte

fără să bată, fără să strige, fără .....

s-a aşezat pe verdele dintre noi,

am încercat s-o alung, zadarnic

avea într-o mâna promisiunile tale

şi în cealaltă aşteptările mele

le-a aruncat spre cer, zburau frumos

promisiunile tale spre undeva,

aşteptările mele s-au adunat una lângă alta

nu aveau aripi

erau pământene, erau trăirile…

spovedanie

dar vai…

Tăcea

cu aceeaşi

intensă nelinişte

şi privea în faţă

imaginile

cuvintelor gândurilor

cum treceau

prin el.

Cu un gust

de somn

într-o expresie

de mare odihnă,

vibra în adânc

un om fără amintiri,

un om

liber.

Cu strigăt

de surpriză

într-un freamăt

încă nestârnit,

cu o ultimă voinţă

de a se rupe,

cu un gest

de reîntoarcere

la viaţă,

se regăsea…