Moartea eroului

[Ionel Mony Constantin]

Eroul a murit în zori,
după ora locală,
în ultimele zile ale războiului
sfârtecat de o mină,
în nisipul deşertului
dintr-o ţară îndepărtată.

Plecase voluntar
să-şi servească patria
(aşa au titrat cu litere mari ziarele).
De fapt îi mai trebuiau
câteva mii de euroi,
să-şi termine casa şi
să-şi trimită fiul la liceu
la oraş.

L-au înmormântat în cătunul său, uitat de lume,
cu drumuri desfundate
şi câini vagabonzi.
La ceremonie dintre fii satului
au mai participat, în afara familiei,
doar câţiva bătrâni.

Plouase mult şi apele dezlănţuite,

rupseseră puntea
iar maşina televiziunii
se împotmolise, încercând să treacă apa
prin vad.

La patru, se întunecase deja
când gornistul primăriei,
a sunat stingerea,
iar groparul stergându-şi mâinile
de pantaloni,
a împăturit tricolorul
întinzându-l văduvei.

Când a ajuns la poarta cimitirului, primarul
şi-a amintit că uitase să-şi ţină
speech-ul,

dar cum nimeni nu obiectase nimic

s-a suit în Rover

şi a demarat nervos.

Seara după prăznuire,
la Căminul cultural,
un comitet întrunit ad-hoc
a decis să-i nemurească amintirea
ridicând un monument.

Procesul verbal
a rămas însă nesemnat
pentru că nu s-a căzut de acord
cine să câştige
licitaţia.

[Ionel Mony Constantin]

 Doamna Corina, e chiar mai rău decât spuneţi , e sacrificiu transformat in afacere.

[Ionel Mony Constantin]

Doamna Melania,

nu asa, prin găuri negre, doream sa va ofer satisfacţii literare, dar ma bucur ca aţi realizat intenţia mea.Aici nu era loc pt. metafore.  La limita dintre poezie si proza am incercat sa exprim absurdul unei situaţii care ne oripileaza pe toti, dar care este speculată televizoristic de dragul ratingului. Mulţumesc pt. raspuns.

[Corina Militaru]

Sacrificiul cazut in derizoriu. Mi-a placut!

Cu prieteni,

[Ion Lazăr da Coza]

Fără cuvinte, dar cu felicitări!

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc tuturor pentru aprecieri şi lectură

[Chris]

Zugrăvire a societăţii contemporane împletită în adevăruri şi sarcasm! Mi-a plăcut!

[Vasilisia Lazăr]

Fără a avea vreo legătură, poezia d-voastră îmi amintește de Moartea tăietorului de lemne a lui George Lesnea.

Mi-a plăcut în mod deosebit.

Prețuire,

[Sofia Sincă]

Textul dvs. aşezat la graniţa din poezie şi proză, ne dezvăluie un act contemporan al societăţii. Trimiterea soldaţilor în războiae care nu sunt ale noastre, care nu ne privesc. Istoria patriei ne-a învăţat întotdeauna că românii au luptat doar în războie de apărare, dar vremurile, pesemne s-au schimbat. Poemul are acea notă de apăsare, ridicolul sacrificiului şi pe drept cuvânt. Atmosfera creată este de doliu şi revoltă ghicită, de tristeţe... ploaie, câini vagabonzi şi câţiva bătrâni. Culminând cu ''procesul verbal nesemnat'',  mesaj care ne trimite la motivul meracantil, pentru care de fapt a luptat şi eroul.

Am citit cu plăcere, Sofy!