Romanță de toamnă (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

E timpul de plâns pe budane,

La fetida lumină a unui biet felinar,

Ca pe sânul amantelor sterpe

Îngenuncheate lângă altar.

 

Să renunţăm bărbaţi la virilitate

– Vinul ne-ajunge pe-o mie de ani! –

Femeile noastre n-au decât să-i învie,

Din legende, pe vechii spartani!

 

În prag, cu suita lui de bacante,

Dionysos de-apare, de plăceri vlăguit,

Va vedea vestale virgine şi triste,

Ca un dar ce s-a vrut dăruit…

 

Nici vinul, nici zâmbetul celest de vestală,

Nici bacante lascive, mimând veselia,

Nu sunt, nu vor fi monede de schimb

Să-mi răscumpere melancolia.

[Vasilisia Lazăr]

Dragii mei, vă mulțumesc din inimă pentru cuvintele deosebite. Cât de bine ați surprins trăirile Poetului! Toată prețuirea mea! Să nu lăsăm Poezia să moară! Și nici pe Poet să moară definitiv. Ai murit atunci când nu mai ești citit.

[Chris]

foarte frumos! se simte o atmosfera melancolica...

[petrut dan]

Un poem a cărui melancolie impune prin ținută lirică, sobră, dar și cu note ușor ironice, un poem ce mulțumește atât spiritul cât și gustul pentru frumos într-un sfârșit de toamnă ce-i satisface autorului capriciul de a transpune din trăiri în forma plăcută și naturală a poeziei, un clasic în viață la momentul respectiv,  am citit cu plăcere, respect!

[Grig Salvan]

Câtă melancolie, amărăciune și dezamăgire în această litanie de toamnă, scrisă în stilul clasic în care fiecare vers e grav, dar și ușor zeflemitor,  percutant și sonor, ca dăltuit în bronz vechi, mi-a plăcut mult. 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumiri dragi pentru aprecieri și atenționare, Amanda! Acesta era stilul lui Ion, da. Ai văzut bine.

Cu prețuire!

[Amanda Spulber]

Simt o sobrietate amestecată într-un mod discret cu ludic. De altfel, nu e prima oară când observ îmbinarea elegantă dintre un ușor ton glumeț, ironic și solemnitate. Îmi place și felul natural în care miticul se împletește cu prozaicul. E mică scăpare, lipsește N la „Dioysos".