spovedanie

[LUMINITA SCOTNOTIS]

spovedanie

 

dar vai

delirăm îndeajuns de orbi

înlănțuindu-ne-n răspunsuri și-ntrebări

fiecare-n nedumerirea sa

tu mai trăiești suspinul meu

eu îmblânzesc pustiul nostru

 

în semne ridicate pe tulpina gândului

îmi închid lumina-n cruce

mult mai aproape de rănile cerului

unde iubirea împărțită te eliberează

din chingile supuselor trădări

 

dar cum două

sunt viețile sacrificate

la ritualul plângerii

duruți de poveri și grei de țărână

ne strâng cutume-n frunzele toamnei

prin tristul zbor al rătăcirii

tu în clipa ta de mulțumire trupească

pe când eu cum e și firesc

distant de frumoasă

cu privirea în sus  mă zidesc secundarele

undeva mai aproape

de pieptul strâns al adormirii

sub aripile vii ale sfințirii

 

când plouă cu fluturi albi

și zările vieții se desfac în mine

tăinuite adieri de șoapte

îmi trezesc la simțire

bătăile inimii

să te-nvelesc cu iubirea dreptății răstignite

pe osul lemnului plâns de rănile mântuirii

și ca în ziua aceea eu mă simt curată

cu o sâmbătă pe umeri

și duminicile în vârful degetelor scurte

 

că tot cărând pustiul în noi

am uitat să ne luam ochii

când am plecat de-acasă

și te-ntreb

ce tâmple arse de așteptare

ne mai țin sub soare atât de fermecători

[LUMINITA SCOTNOTIS]

va multumesc, dragi literati, pentru ca imi dati curaj sa/mi pastrez aceasta fericire a spiritului! cu iubire de voi toti

[Chris]

când plouă cu fluturi albi

și zările vieții se desfac în mine

tăinuite adieri de șoapte

îmi trezesc la simțire

bătăile inimii

Superbă spovedanie!

[Ion Lazăr da Coza]

Divergențe... convergențe...

Poezie cu valoare.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 Atât timp cât avem forța să așteptăm  suntem tineri și frumoși . Ca  versul tău!

[Sofia Sincă]

Prin intermediul unui limbaj poetic impresionant al versului alb, nota lirismului cu lumină nestăvilită de iubire şi dorinţă de mântuire, exprimă trăire frenetică în fiecare cuvânt. În dorinţa de autodepăşire poeta reuşeşte să pătrundă nuanţat în inimile cititorului. Poemul este o revelaţie a spovedaniei pentru fiecare.

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Dar cum două

sunt viețile sacrificate

la ritualul plângerii

duruți de poveri și grei de țărână

ne strâng cutume-n frunzele toamnei

prin tristul zbor al rătăcirii

tu în clipa ta de mulțumire trupească

pe când eu cum e și firesc

distant de frumoasă

cu privirea în sus  mă zidesc secundarele

undeva mai aproape

de pieptul strâns al adormirii

sub aripile vii ale sfințirii

Superbă, Luminița! Admirație!

[chindea maria elena]

Câtă vreme ochi de lumină ne privesc de la încheieturile gândurilor!... Îmbrăţişări, Gerra