Vine o vreme

[Dumitru Mocanu]

Vine o vreme, când tăcerea

Îmbracă buzele rubinii,

Se agață de nodul gâtului,

Urcă și coboară sublim,

Ca o felină răsfățată,

Pe treptele sufletului blând,

Pieptănându-ți amintirile

Frumos sculptate, undeva

În adâncimea irisurilor.

 

Atunci, ecoul trecutului,

Își desface aripile mari

Stropite în mii de culori

Și gusturi gingașe, ce vin

Să tămăduiască mintea,

Sau alte ori pline de umbre

Care te urmăresc fugar

Otrăvindu-ți trupul istovit

Cu veninul greșelilor lașe.

 

Și doar curgerea timpului,

Printre moleculele reci

Ale unui prezent efemer

Îți mișcă timid pleoapele  

Ca într-un tangou sentimental,

Până când, într-un final

Muzica se oprește dramatic

Când sobru, universul trage

Pentru ultima dată, cortina.

 

[Vasilisia Lazăr]

„Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.” (Octavian Paler)

Frumos, liric, copleșitor. Și daaa, ultima strofă e cea mai frumoasă.

[Dumitru Mocanu]

Multumesc pentru vizita dl Bolache!

[bolache alexandru]

Mie mi-a plăcut chiar dacă este o atmosferă sobră pentru că nici nu s-ar fi putut altfel. Sufletul trece prin transformări care îl duc în cele din urmă la clipa când muzica se oprește brusc. Da! Din păcate vine o vreme...

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc dl Grig pentru vizită!

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc dna Nemescu pentru vizită și comentariu!

[Dumitru Mocanu]

Multumesc dl Mihai Katin pentru vizită!

[Grig Salvan]

O meditație calmă, nostalgie și melancolie într-o lină curgere, imagini care impresionează retina și rămân acolo o vreme, strofa de final e memorabilă:

„Și doar curgerea timpului,

Printre moleculele reci

Ale unui prezent efemer

Îți mișcă timid pleoapele  

Ca într-un tangou sentimental,

Până când, într-un final

Muzica se oprește dramatic

Când sobru, universul trage

Pentru ultima dată, cortina.”

[Ada Nemescu]

Sobrietate și multă simetrie aproape rigidă.  Deși construcția este corectă, cred că aș fi dorit un stop de risc, de culoare, chiar nebunie... vine o vreme când trebuie să ieșim în decor

 aDa

[Mihai Katin]

Și doar curgerea timpului,

Printre moleculele reci

Ale unui prezent efemer

Îți mișcă timid pleoapele   este  bine  a da  timpului   prinosul  inimii  si   sensibilitatea   sufletului  pentru   ca  el  ne   lasa  fara  sa stim  oglinzile  in care  sa privim ce  a fost ,ce  este  si   cine  poate ,ce  va fi...

cu   pretuire!

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc, dna Butuza, pentru vizită!