Din orașul  tăcerilor

 porneste odiseea

copilului

hotărât să fugă în lume,

are cu el iluziile și răzvrătirea,

știe să silabisescă păsărilor

regăsește în firul de iarbă viața,

va fi al ierbii, al cerului,

nu vrea să fie

al urbei în care trupuri supuse

au renunțat la vise,

în calea sa  vor cădea…

Toate nopțile noastre sunt la fel: ca vinul vechi într-un pahar spart

la beție. Așa mi-ai spus înainte de a face o piruetă

asemenea marilor dansatori

la flacăra felinarelor.

Atunci ai aflat că te strigam. Vocea mea se agăța de salcâmii goi…

text anapoda

fir-ar ea apetisantă

viața asta de mialc,

viața asta performantă

în rebuturi și eșecuri

pentru care-întruna calc…

doar azi te mai las să cauți zăpezi

când fluturii albi rătăcesc printre nori

spre porțile lumii trec aripi de cer

iar lira trădării ne-a scris simfonii

ești vântul ce ară un gând risipit

cămașa uitării e ruptă-n bucăți

culorile iernii privesc depărtarea

și-n palmele apei m-ascund să visez

cu fața de pânză spun vieții de noi

oglinzile râd când ziua coboară

pe treptele albe argintul se…

de-ai ști tu, iubito

ce-ascund în adâncul sufletului

fără de teamă și goală

te-ai arunca în apele lui…



de-ai ști tu, iubito

ce foc arde-n inima mea

măcar atunci când ți-e frig

te-ai strânge lipită de ea…



de-ai ști tu, iubito

ce gust are lacrima mea

măcar atunci când ți-e sete

ochii mi-ai…

nici zăpada nu are trecut inocent

cel puțin starea vremii așa o bârfea

din pariuri la…

Se sting și lămpile în cer,

Şi-n…

tu nu mai vezi, nu mai vezi

cuibul ascuns prin livezi

pasărea ce cade-n bătaia de pușcă

în frunza de nuc cum brumele mușcă

tu nu mai vezi…



tu n-auzi, tu n-auzi

chemarea mea printre duzi

cum plânge copacul înfrânt

amintirea-ngropată-n pământ

rugăciuni lângă locul cel sfânt

nu mai auzi…



nu mai…

N-am să uit episodul în care ghețarii au năvălit în torida liniștii;

au spart oglinda în care se pregătea,

zi de zi,

să-și picteze idealurile

și să pună câțiva bănuți de aur

în mijlocul aeroportului  unde se îmbarcau, de obicei, vise…

visez că e septembre și ramuri vor să spargă

a pașilor tăi urmă în versuri ce s-au spus…

băutorul de cafea amară

și-a pierdut iubirea

între vise și griji,

cu geamurile deschise nu vede lumea

rafturi întregi cu metafore se varsă în valuri,

salvează slovele,   cu neliniștea strânge dobânda orelor triste

adună capital cu invidie,

oștile sale nu pot înțelege neologisme,

cursa contra- cronometru în care este asemeni unui șoarece într-o alergare fără capăt

îi consumă energia cu fiecare…

În seara aceasta vreau să vă şocheze

O melodie cu nume mişto

Pe care străbunica adora s-o danseze

În braţele lui Eminescu: Tango

Ofiţeri galonaţi, însoţeau Chiriţe  obeze,

Şi mamzelle cu rochii în stil rococo

Venite în Copou   să danseze

În braţele lui…

nasc ramurile frunze ce stăruiesc să cadă

când vântul bate cinic în soarele cu dinți

pri…

Ninge molcom pe sub cer de Gerar                                            

Peste o lume căzută-n declin!

Neaua îmbracă al zării hotar,

Gândul adoarme pe nori de suspin!

Umbre dorminde pe ramuri tresar

Speriate de mantoul velin!

Ninge molcom pe sub…

iubita mea, aș vrea să se amâne

zăpezile ce vor cădea curând…

Voalul vâscos și des al dimineții

- statui ce descompun și recompun

lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -

se-așterne enigmatic pe cătun.

Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,

tot disipând…

de ziua ta pierdută în decor

trec iar fără de veste pe la porți

spre geamul tau priviri nu mai strecor

zadar de ani sperând să le suporți

măcar căldura mai păstrez în gând

cum căuta nebună loc în piept

șovăitor uitarea mea stergând

când numar pașii încă te aștept

în colț la cafenea m-asez apoi

să odihnesc de tine ochii triști

privind tot lungul strazii înapoi

îmi pare că aievea tu…