Mă gândeam că iarna

dacă o vor paşte

caii de jăratec

sau un foc abstract

şi cenuşa lumii

gura o să caşte

pe dezghețul nostru

într-un ultim act, 

somnul din colibe

s-ar muta pe sănii

trase de iluzii

spre un loc mai cald

şi în loc de ghețuri

aş topi vedenii

saturat de sete

-n ochii ei să scald

friguri diferite

ce păreau asemeni

masca mea de iarnă

fața ta de…

Aici nu!

Poate altădată

Vor cânta cocoşii aici.

Acum doar papagalii repetă cuvinte

Fără să le înţeleagă

Sensul.…

*

aerul rece

pe sub crengile goale - 

un cântec ușor…

nici nu vreau să ştiu

ce voi primi mâine

că eu ţi-am dăruit inima

azi

să încapi în ea visele noastre

chiar de nu vom atinge toate zborurile

nici nu cred c-ar fi nevoie

unele sunt atât de înalte

încât

încât se sting

în umbra timpului

fără să ne mai amintim

c-ar fi existat vreodată

ne vom limpezi clipa muşcată de noroi

cu totdeauna înfloririlor albastre

cum toate surparile-n tăciuni

cu zgomote bizare…

Mă sugrumă nodul neputinței mele

Amuțește-n mine cânt de filomele,

Aerul meu drămuit are chip de fiară,

Colții săi de malachit în străfund coboară!

Ca pulberea ceții, legiuni co(r)vide

În măcrișul vieții se ascund morbide,

Pe ogive de granit au murit utrenii,

Ușile ni s-au închis pân' de…

întind mâna să te prind cuvânt nerespirat

de întrecerea serii

cu sine pe despletituri de aer

fără aer

cu tandra măsură a nopții abia să pot

de aș putea în brațe să te cuprind

mă desprind de somn ca la comandă

să trăiți am înțeles

să trăiți mă supun

să trăiți cum de altfel visez în taina mea despre mine

ca la promenadă să te ating cuvânt bezmetic

în vaier plutind strofe neînțelese

dă-mi un ochi din moaștele tale rece venind…

despre steaua care n-a ajuns

am deschis fereastra

și i-am zis sufletului: a sosit timpul!

iată, casa goală

visele mele risipite prin lume ca furnicile.

am privit cerul înstelat ca o linie lungă a vieții

și chiar dincolo

până la capătul de unde viața pe neașteptate

ca un glonț a țâșnit din acea beznă.

sufletul a înțeles și a pornit ca un ecou

i se auzeau copitele scăpărând pe cer

așa cum se…

ACATIST

De un timp lângă mine s-a mutat EA

La început nici nu mă cunoştea

Îşi luase peste drum, o casă

Spunea că vrea să fie mică dar spaţioasă

Am mai vorbit apoi de la poartă

Despre vecini şi despre o pisică moartă,

Aruncată acolo de cineva

O aluzie stupidă la profesia mea.

.Când m-a invitat prima oară la o cafea,

O făcuse turcească, dar fiindcă fuma

Şi- a cerut scuze că poate m-a deranjat,

Dar nu m-am simţit deloc afectat. …

Am scos cu toții la vedere,

Din cufărul cu amintiri,

Puterea veșniciei noastre,

De zmei lunatici și de zbiri!

Închiși în cușca neputinței

Suntem bătrâni, suntem în plus,

Corvezi ai tinereții voastre,

Ne-ați luat în blanc, bilet de dus!

Ne zbatem nopțile cu gândul

C-am fost setați pentru-a muri... –

Fă, Doamne, să ne treacă rândul

Să mai trăim pentru copii!

Cuprinși de-a valma de durere

Stăm speriați ca niște cai!

Aceeași tramă…

*

palmele mamei

doi porumbei coboară

mereu înflorind…

nu credeam să învăț struna de dobitoacă

din picioare

în așteptare lângă gardul de foc

de iarmaroc

de lângă abatoare

să am piaza rea

ca o cucuvea pornită să cânte destinul

și festinul de moarte

lângă vița ferestrei la soare

nu credeam să știu ca pe o întâmplare

de automat

pe stradă

din parc

vecia să îmi fie o traistă ruptă

pe o abruptă lasare la vatră

dintr-o dată

cum se întâmplă întâmplarea mută

să mă…

am vecini doi pomi,

pomul din stânga este un nuc

             Motto:

                  Moartea e un somn fără vise...

                  fără visul de a te trezi.

Ninsoarea, parcă din fulgi de îngeri,…

Mi-am pregătit gândul să iasă pe stradă. L-am îmbrăcat de sărbătoare

și i-am spus să nu se abată din drum.

- Vino cu mine, mi-a șoptit, mi-e greu să descui poarta cu dreapta,

parcă o schijă s-a oprit în brațul meu și nu pot s-o scot.



Singurătatea ieșise înaintea noastră. Odată cu ea, tot timpul din…

E primăvară-n oasele din noi,

Dar se ascut durerile sub zări!

Ne zbatem printre cruntele nevoi

Cerșind de la înalturi îndurări.

Pe drumuri trec convoi după convoi,

Iar trenuri, nu se mai opresc în gări!

E primăvară-n oasele din…

Dragă Kitty încet-încet lumea începe să se
obișnuiască și cu infernul Spurcata capaci
tate de adaptare a omului își spune cuvântul
Indiferent de mijloace mereu gata de atac și
repliere ecoul pașilor pierduți trezește toți
îngerii de pază
De ciudă
nici
cucul
nu-și
mai
recunoaște
glasul
cu
cu
ri
gu

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

*

liniștea nopții -

doi ghiocei luminând

clipa sub stele…

stăteam pe oasele despletite ca pe aer

iluzia de forme necuvântătoare

a unei întreceri banale

leul cu ciuta furtuna în caer

de coaste amare

la fel și drumurile de pomenire

a

cerurilor neînvingătoare

pe picioarele goale a celor disperați

fuseserăm până la șoapte printre ramuri

despuiați

de fântânile sieși ca o oaste

de trubaduri împărați

de frați strânși în hamuri

de lumină

eram și stăteam cu frunzele pe degete…