Ți-aș spune că te-oi bantui la noapte

Dar de ce-aș pierde timpul eu cu tine?

Cand singură mă simt atat de bine

În anotipuri vechi și-ndepărtate

Ți-as spune că nu meriți nicio vorbă

Dar nu te știu nici cat o degerată

Probabil vrei să ai o minte sobră

Să faci cu mine…

După o noapte albă

S-au închis porţile toate; şi ce albă pînză-n larg,

De-mi las fruntea între palme liniștea îmi va aduce ?

Ah, sperând visate ţărmuri, într-o lume de cuvinte

Cărui chip tristețea spală, umbra noastră lângă cruce ?

Și pribeag uitat prin lume, șiruri de vulturi flămânzi

Până dincolo de moarte, îmi vor da roată sub soare.

Ca de-un clopot care bate, mă şi bucur dar şi tem

Că n-oi…

În colțul străzii plânge un stâlp hilar

cu gâze arse de lumina-i pală,

din caldarâm ies lacrimi de bolțar,

suratele durerii ce își spală

vestigiile unui târziu plecat

din lumile ascunse de-altădată...

aceiași oameni, umbre ce-au lăsat

în urma lor lumina însângerată

sub pașii lor de lut.

Din podul unde noaptea plâng…

Mintea a prins contur pe trupurile noastre,

aceeași noapte-n bucla temporală

și-un deja vu perpetuu ca și zestre,

cu Ea la infinit, repet întâia oară...



Același pat sortit să mă îndemne

(și-un foșnet de cearșaf) : Să strâng în buze,

un murmur de plăcere printre semne,

de pasiuni ce nu știu să refuze !

Aceeași noapte, clipă după clipă

repetă…

Mă înfior în suflet de abis

Cu vise care nu se împlinesc

Şi fiorul acesta nu e bis

Şi parcă ştiu că nu pot să iubesc

M-agăţ de-o treaptă ca la început

Dar ce e începutul? E un trist

Şi totu-i vis, şi tot ce-am construit

A dispărut cu sufletul de-artist…

Să vă spun o poveste dintr-o zi

Un ursit, dăunăzi se desfrunzi

Frumos părea la vorbă și la port

Urat în fond și pare-se... netot...

El se mască în mine-așa’ntr-o doară

Și... fermecandu-mă tot iar și iară

Trezitu-m-am, pe loc, ca un Narcis

În drama lui, probabil din…

Azi mi-am zis să pornesc în căutarea fericirii

Apoi mi-am zis să aştept...

Să aştept ce?

Cerul se deschise

Nu era gol

Dar nici nimic de aşteptat nu era acolo

Cred că o să vopsesc o uşă în negru

Mare speranţă, zice ursuzul!

Ai să vezi, zice o voce care ar vrea să mă…

        După ce m-ai trecut

        prin diferite stări

        de agregare

        ai vrut să-mi testezi

        și rezistența

        prin interpretarea

        unor suite de jocuri

        cu bătăi susținute

        dintr-o serie de motive

        finalizate în șocuri

        care s-au anulat numai

 …

Mai ieri

Mă trezisem într-un vechi război

Mă tot antrena unul să-l caştig

Ce? Am întrebat?

Nimic...

Hai să ne jucăm de-a şobolanii

Dar cine e duşmanul?

Nevăzut

Să fie misterios?

Dar nu-i al meu

Şi de ce-l…

Pe când din glia nopții răsărea lăstar

din alba ei lumină, a zilei ce-o petrec

în pași și-n gând, scăpat din al ei zar,

cu bota de sub zeghe incandescent petrec.

Pe când odaia zilei închide-a ei obloane

și  licuricii bolții după un nor petrec,

cotropesc cearșaful, și-n trupuri de cucoane

cu bota de sub zeghe incandescent petrec.

Oglinda-i spune…

Sub unduiri de sălcii dunărene

nălucile s-au oploșit flămânde;

Și, sfredelind cu ochii goi prin unde,

înșiră setcile pe vis de mrene.

copacul are un singur trunchi

trunchiul are o singură palmă

palma are un singur dumnezeu

dumnezeu are o singură tăcere

golul crește crește

nu te lasă nici măcar să întorci capul

să privești înapoi

nici să spui vreo vorbă bună rădăcinii

sângele abia așteaptă

să-ți desfaci coapsele exclamând

soarele e un copil din flori

florile sunt copiii mei buni

lacrimile sunt... și strângi din dinți

albul crește crește

atât de înalt încât…

nu te obosi

masa asta de piatră e de mult aici

am adus-o când flămând erai iar livezile promiteau roade cum n-au mai fost

și câmpiile se răsfățau în ploi magice

așază-te lângă mine am izgonit vântul

ne scotocea prin suflete mi se părea…

Nocturnă

E-atâta frig și bruma... de niciunde,

Cade și-n toamna asta peste noi.

Citesc din labirintul ce mi-ascunde

Povești doar încâlcite-n roase foi.

Cuvintele în mine se fac noapte

Că-mi vine și să urlu și să tac;

Ești tu cea scrisă în această carte,

Ori secerat de vorbe eu mai zac?

Și pasăre de-aș fi, ori cal pe lume

Sălbatic și vânat de buni…

12.03.2014

Ne-am cunoscut în vremuri sudate de trecut,

Cu ale noastre vieţi, ascunse după veacuri,

La pândă stau vremelnic, sub dorul tău acut,

Surpând spre luciul tău, neînglodate maluri.

Te simt la fel ca-n ziua când valul ne-a zâmbit,

Din ochii mării vii, ce-n brațe ne ținea,

Prin fire de nisip ce mult ne-am mai iubit,

Acum ne este rece, suntem doi fulgi de…

(elidă)

Renaşte-n paltini clorofila, zvâcnind sub paveze de nori;

Rămas-am, printre neputinţe, debusolaţi navigatori.

Sub aripi zburd-un dor de-albastru în fiecare porumbel;

În lutul nostru coexistă un înger şi Mefistofel.

Se-opreşte clipa din zvâcnire la poarta unui alt tărâm;

Trăim un timp machiavelic, prin care visul ni-l târâm.

Planăm adesea în confuzii, ostatici între Yin şi Yang;

Din când în…

Teleleică umblă Moartea

prin scaieți de-ntinse neguri,

vremea croncăne a cioară

prin pădurea vestejită.

Își încurcă pasul - târșul -,

înjurând prin udătură;

Coasa ciuntă și-o aruncă

în urzeli cu gust de putred;

Picuri mari de rouă rece

se preling pe fața-i bleagă

și se pune-n cur pe-o cioată,

ronțăind ciuperci pestrițe.…

cerul importă îngeri cu aripi strivite,

părinţii cer extinctoare să-şi stingă durerea

și își caută sinele

prin nopțile făcute scrum.

lacrimi incandescente biciuie

umbrele orașului…

Băţ sfredelitor printre palme,

fusul focului pătruns în ochi de lemn,

fir alb şerpuind universul scânteii;

incandescenţe nocturne - cerbul jarului,

nălucind prin descântecul carnivor al şamanului.

Coarnele lui, prăsele ascuțișului de silex

și fluiere despicând noaptea ultimului boncăluit;

Incantanții ireale și zori sîngerând

orizontul - amprenta adâncă a vănătorului.

Oale ceramice…