în lumea asta înghițită de minciuni și zăpăcită

zicea bunicul

rar deosebești un suflet…

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp

un ștergar cu pliuri drepte

fară zgomot

aburii pământului răsucesc

lumina strălucind inegală a cerului marin

în brazde sălbatice



la capătul locului bunicul întoarce caii

izvoare negre…

Privindu-ţi somnul,

gândurile mele plonjează

în respiraţia-ţi cuminte…

Cândva,

ziua şi noaptea ne-au jucat

în hora mirilor,

tu mi-ai şoptit te iubescul,

iar eu…

în fiecare noapte

frunzăresc timpul

filă cu filă

mă opresc la secunda

în care sufletul tău

își înalță pânzele

privesc

cum se ridică…

boare dinspre tei -
în ulcica mea de vin
parfumul mamei

     *****

orele nopții -
pe preșul de la ușă
un pumn de nisip

     *****

păianjen țesând -
suspendat de un fir
salturi la trapez

mai mereu ne-am plimbat de-a lungul unui râu sălbatic

nu știu câte stânci mângâiase

ori câte zăpezi a topit de la izvoare

dar știu că venea de departe și avea cale lungă

îmi puseseși pe umeri două-trei valuri

iar în suflet o bucată dintr-un sat cu cămașă nouă

și o casă cu horn…

în odaia de la drum cade tăcerea precum neaua…

 moș gerilă se deghizase era tata lipsit de reni, fără barbă o veșnică sărbătoare fără bradul de anul nou, se strângea iarna în el ca într-o inimă tăcută rănită de lipsa bucuriei, umil supus așteptării, tacticos până la disperare făcea față ordinelor precise ce îi tocau nervii îmbrăcăți în uniforma elogiilor perfide, mă agăț acum de imagini asemeni unor gânduri într-o după amiază de Duminică cu tote prăvăliile închise,  plictisit arunc priviri resemnate străzii, resemnare pe care el o vărsa…

soarele coboară din pretenții

brusc o încurcătură cu gândurile de culoarea luminilor îndepărtate

nechibzuită

panouri cu prejudecăți în stare să îndrepte eroarea

la intrarea în parc

cineva trist caută un suflet în care să rătăcească

pentru toată lumea

este clară

acoperirea filozofică a momentului

se scurtează iarna sau se extinde vara

aceasta-i întrebarea

perle de lacrimi coboară din inimă

spre miezul nopții…

uscați de soare norii seci dezmiardă

mirosul în cuptor de grâne coapte

dogoarea ne sugrumă ca o zgardă

răcorile s-au exilat din…

bunicului îi plăcea s-audă cum se crapă de…

invariabil
pe cerul nopţii
prea-plinul descarcă
sclipiri violete

toate secundele topite
în combustie spontană
toate mirările
şi toate întrebările
lipicioasele dureri
bucurii şi păreri
de azi
sau de mai ieri

doar câteva şoapte
se agaţă timid de noapte
spontane poeme
pe suflete boeme

privesc ploaia prin prisma

presupuselor puncte prioritare

picurate prin pandemii perverse

potăi pun presiune pe părţi potente

parii personaje plantate

printre pomii planetei

pe partea petrecută printre prelate

prăvălite peste pălării

prinse parţial pe părţi practice

plesnesc portante perle

pe pleoape plânse

printre picuri

ploaia poate produce prăpăd

ploaia pansează puseuri

ploaia prezintă panseuri

pentru pana…

când seara începe să alunece printre crengile salcâmilor

bunicul știe că e vremea potrivită de bătut coasa

are ciocan și nicovală

speciale

născocite de un meșter jucător de focuri…

ne-am eliberat de tiparele mici ca să încăpem cu toţii într-o cutie mai mare

de parcă fiecare am fi un tablou care şi-a pierdut ramele şi acum stăm lipiţi pe un spot publicitar

ne spălăm pe mâini…

învățătura -
colecție de ceasuri
deșteptătoare

     *****

mormânt părăsit -
un pom ieșind din pământ
în loc de cruce

     *****

nuferi înfloriți -
numai noroi și apă
de jur împrejur

(tatălui meu, in memoriam)

E noapte în mine, e noapte şi-afară,

Nălucă-i poteca spre-al tău ţintirim,

Mi-e clipa beteagă şi slova murdară,

Iar dorul de tine-i un biet anonim.

În aer pluteşte aroma ta dragă

Şi râsu-ţi învie, dând iama prin cruci;

Renaşte o umbră, ce vidul îl neagă,

Din nori de fantasme proptiţi de uluci.

Se-aprinde o nouă lumină sub pleoape,

Când glasu-ţi mă-ncântă în ritmul…

de dimineață m-am întrebat dacă e cazul să-mi trimit veștile bune

da

numai că în stocul de plicuri intrase vântul

trebuia să șchiopătez prin meridianul viu al străzii

până la următoarea trecătoare bună de străbătut

acolo răzbate dintr-o mare înghesuială

un chioșc tixit cu toate sensurile

mi-a oferit odată și trompete pe niște timbre ca un simbol poștal

drăguțe

în fața chioșcului un om pe un portret în cărbune

negustoria lui…